Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184


Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184

Undeva, la noi în ţară, într-un sat, după război, Oamenii trăiau în lipsuri, sărăcie şi nevoi. Toţi erau lihniţi de foame, nu aveau nimic în pungă Şi n-aveau din ce să facă, nici măcar o supă lungă. Într-o zi, trecu pe-acolo un călugăr de la schit, Un bătrân cu barbă albă, blând şi îmbunătăţit. Cum […]

Până la 12 ani, Filip a fost un copil sănătos, vesel, mereu pus pe șotii. Își dorea să urmeze Seminarul Teologic și să devin preot, așa că mergea în fiecare duminică la biserică și cânta în strană. Într-o zi, când se întorcea de la biserică, a observat că i se umflase genunchiul. De aici a […]