Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184


Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184

Deseori oamenii vorbesc una, dar fac alta. Vă închipuiți cum ar fi dacă tot ce cunoaştem cu mintea am practica în viaţă? O femeie văduvă avea doar un băieţel de 12 ani. De la o vreme ea s-a îmbolnăvit şi, neputând să se ridice din pat, era îngrijită de băiat, care, cu multă stăruinţă, făcea […]

Ne căsătorim sau mai aşteptăm? – Da, mai curviţi un an…Unii se mută săracii împreună, stau numai la ceaiuri… E greu pentru că noi toţi credem că nunta este o cheltuială. Prima pe listă e sala, cât mai încăpătoare ca să recuperăm amenzile pe care le-am plătit la alte nunţi… Pe locul doi sunt naşii, dacă […]