Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184


Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184

Un prieten al dvs. vă spune mereu: „Nu există Dumnezeu!”. Pe dvs. vă chinuie acest lucru ca o bătaie cu cnutul (n.r. ‒ bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf). Vă luptaţi pentru sufletul dvs. şi pentru viaţa dvs. Aţi priceput bine: dacă nu […]

Necruțător și fără milă trece timpul: Din ochii tatei, iar, a șters culoare. În iriși l-a plouat cu anotimpuri, Albastrul, contopindu-il cu sare… L-a tot purtat cândva, în primăvară, Copil, ce surâdea prin iarba moale, Și s-au ascuns în zâmbet pe vecie, Acele păpădii și-acela soare… Apoi veni o vară cu jăratec, Când inima în […]