Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184


Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184

Ficare dintre noi, creştinii, trebuie să stăruim pentru o viaţă îmbunătăţită, să fim mai buni. Cândva, în satul meu, s-a schimbat preotul, şi preotul care a venit era un cunoscut al meu. Atunci am întrebat-o pe mama – mama venind la mine la mănăstire: ce vă predică părintele acesta, care e acum la noi? Mama […]

În Pateric se spune că un părinte, ce era în fața morții, era foarte senin, nu-i era frică de moarte, era luminat la față. Toți se mirau cum de era așa de liniștit și nu se întreba „ce va fi?”, „cum va fi?”. Se știa despre el că nu era foarte ostenitor, că nu făcea […]