Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184


Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184

Cei care au o stare de mânie şi de tulburare şi forţează situaţiile ca să aducă, chipurile, bunătate şi linişte sufletească în lume, se aseamănă cu vântul puternic care loveşte şi ameninţă marea cu valuri înspumate, pe care le ridică, chipurile, spre a o linişti, dar făcând astfel, afundă corăbiile atât în larg, cât şi […]

Înaintând lângă mine printre brazi şi vorbindu-mi despre măreţia lui Dumnezeu, pe care o exprima natura însăşi, de la mici tufişuri până la copacii înalţi, Gheronda Porfirie mi-a zis, brusc: ‒ Câte ace are acest brad? ‒ Câte să aibă… milioane! ‒ Bine, bine, dar eu vreau să ştiu exact câte are! ‒ Păi, ca […]