Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184


Din Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 184

O femeie rea se chinuia în muncile fără de sfârşit ale iadului. Blestemând pe Dumnezeu, zise şi aceasta că Dumnezeu este nedrept: – Ce, eu nu am făcut nici un bine, Doamne? Auzind Dumnezeu aceasta, trimite un înger să-i cerceteze faptele în văzul ei. Şi găseşte îngerul că aruncase cu o ceapă după un sărac. […]

Dumnezeu este Iubire. El nu pedepseşte pe nimeni. Iubirea nu poate pedepsi. Atunci când greşim, noi singuri ne pedepsim. În ce fel? Din cauza păcatelor, harul Domnului se îndepărtează de la noi şi ajungem în stăpânirea demonilor. Cuvântul „pedeapsă” are următorul sens: părinţii îşi pedepsesc copilul pentru că acesta să se îndrepte, să fie cinstit şi cu sufletul curat (să nu […]