Filosofia certurilor din familie

824

Filosofia certurilor din familie: adeseori, certurile provin din reproşurile soţiei, pe care soţul le suportă cu greutate, chiar dacă reproşurile acestea sunt îndreptăţite (orgoliul). Trebuie să înţelegem de unde vin reproşurile: adeseori, ele vin din dorinţa soţiei de a-l vedea pe soţ mai bun decât este el de fapt, dintr-o exigenţă sporită faţă de el, adică dintr-un fel de idealizare. În aceste cazuri, soţia reprezintă conştiinţa soţului său, şi reproşurile ei trebuie primite ca atare.

Bărbatul, mai ales în căsătorie, este înclinat să se lase pe tânjeală şi să se „culce” pe datul empiric. Soţia se desprinde de acest dat şi aşteaptă de la soţ mai mult. În acest sens, prezenţa conflictelor în familie este, oricât de ciudat ar părea, dovada înfăptuirii căsătoriei, şi în acest om nou, contopit din doi, soţia joacă rolul conştiinţei.

Iată de ce între oamenii apropiaţi certurile sunt câteodată chiar folositoare – în focul cerţii se mistuieşte tot gunoiul supărărilor şi neînţelegerilor care s-au acumulat câteodată vreme îndelungată, şi după explicaţiile şi mărturisirile reciproce se instalează sentimentul limpezimii şi liniştii totul s-a clarificat, nimic nu mai apasă. Atunci se descătuşează cele mai înalte capacităţi ale sufletului şi, prin comunicare, se discută lucruri uimitoare, se ajunge la deplină unire de sentimente şi de gândire.

Din Preotul Alexandr Elceaninov, Cum să întemeiem o familie ortodoxă, Editura Sophia, București, 2011, p. 108


Articole Asemănătoare
2989

Un cuvânt spus cu dragoste face din lup mieluşel

Multe neînţelegeri şi certuri pornesc de la faptul că oamenii se jignesc unii pe alţii, îşi provoacă durere în suflet şi de aceea suferă. Un cuvânt spus cu dragoste face din lup mieluşel. În familie trebuie să vorbim cu mult calm. Îmi aduc aminte de un caz din viaţa familiei Fericitului Augustin. Mama lui era […]

Articole postate de același autor
1452

Scrisoare către doi miri

Sau despre ținerea de mână. lui Tudorel și Alinei Când s-au plămădit, în adânc de taină al mamelor lor, cele două mâini nu ştiau că se vor întâlni. Fiecare şi-a ţinut jucăriile, apoi condeiul, apoi florile. De multe ori, liliacul. Anii au trecut, mâna de copil a întinerit şi a simţit nevoia alteia. Să o […]