Actualitate

Eleva din Iași care vine cu bebelușul său la școală

313

La școală, iese la tablă cu propriul copil în brațe. Cu o mână ține creta, cu cealaltă își strânge la piept odrasla, în timp ce scrie energic formule și calcule matematice. Este vorba despre o elevă care spune că este silită să facă asta întrucât n-are cu cine lăsa copilul acasă, soțul său fiind plecat la muncă în străinătate. Mama-școlar învață la seral și este în clasa a XI-a la Liceul ieșean Nicolina.

Pe Cristina (22 de ani), eleva cu copil în brațe, o zărești încă de pe holurile școlii. Colegii de clasă o ajută, îi dau prioritate, nici profesorii nu se supără dacă deodată, în timpul orei, copilului i se face foame și începe să plângă. Însă mama, în ciuda capriciilor colegului de bancă în vârstă de un an, este o elevă deosebită, printre cele mai bune din clasă.

Am asistat la o oră de matematică la care a participat și tânăra ce vine cu propriul copil la școală. Lecția: Funcții complexe… Gângurit de copil, șușotit de mamă. „Taci, că a început ora”. Iese cineva la tablă?, întreabă profesorul. Deodată, din ultima bancă, se ridică patru mâini - ale copilului și ale mamei. Cu cel mic în cârcă, parcurge culoarul plin de colegi. De după umărul mamei, băieţelul se uită curios la „desenele” schițate de ea cu creta. “Dacă nu știm formula, facem înmulțirea, desfăcând parantezele - cinci minus i, pe lângă 5 plus i…”. Se trece pe cealaltă tablă. Ca să ia în mână buretele, dă un pic copilul jos, apoi iar îl ridică. A obosit puțin mâna, se vede din glas că nu îi e atât de comod, dar duce exercițiul până la final. Bravo, nota nouă! Copilul? Zece cu felicitări! Nu a plâns deloc, a tăcut inteligent, a înghițit, din păcate, praful de cretă.

Către finalul orei, cel mic a plâns puțin. Numai bine, a fost deturnată un pic atenția de la încinsa oră de matematică. Peste șase ani va veni şi el la școală, însă nu ca acum, în calitate de „asistent”.

Văzând situația disperată a elevei, profesorii îi promit că nu îi vor pune absenţă dacă lipsește o dată, de două ori, dar o îndrumă mai degrabă să-și angajeze dădacă. Însă școlărița refuză, spunând că nu vrea să lipsească de la școală nici în ruptul capului și că îi e mai bine așa - neplătind babysitter, mai pune și ceva bani deoparte.

sursa http://jurnalul.ro/


Articole Asemănătoare
5548

Sacrificiul unei mame

Mama mea avea doar un singur ochi. Şi am urât-o pentru acest lucru, pentru că întotdeauna m-a făcut de rușine. Pentru a câștiga hrana familiei, lucra ca bucătar la școală. Într-o zi, pe când eram în școala generală, mama mea a venit la mine să mă vadă. Cum a putut ea să-mi facă acest lucru? […]

Articole postate de același autor
89

Supărarea poate fi transformată în rugăciune

Eu nu mă mai încred în ce simt. Simţurile mele sunt robite lumii acesteia. Simţurile mele sunt căzute. Totuşi, în mine este cineva care poate să facă invers decât ce simte. Aceasta este persoana mea, e ipostasul meu. În asta stă libertatea. Eu te pot urî şi pot simţi nevoia să te lovesc, să te […]