Ei bine, am examinat pe scurt situaţia de pe poziţiile părinţilor; acum, câteva cuvinte despre felul în care o vede tânăra generaţie. Aceştia, bineînţeles, au „dreptatea lor”. În Sfânta Scriptură stă scris: „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va uni cu femeia sa, şi vor fi amândoi un trup” (Facere 2, 24). Oamenii se maturizează, părăsesc casa părintească şi îşi întemeiază propria familie.
Pentru ei, în momentul de faţă, acesta este lucrul cel mai important. Soţul şi soţia sunt mai apropiaţi chiar decât copiii şi părinţii – deşi, bineînţeles, nimeni nu poate desfiinţa cinstirea şi dragostea faţă de tată şi de mamă. Generaţia mai în vârstă trebuie să-şi aducă aminte că acum pentru copii este mai important să-şi construiască armonios relaţia de familie cu jumătatea lor, căci faţă de ei vor rămâne oricum copii iubitori.
Câteodată, părinţilor li se pare că tinerii nu se vor descurca niciodată fără ei și, călăuziţi de o dragoste oarbă, încep să-i dădăcească şi să se amestece în fel şi chip în viaţa tinerei familii. Tinerii soţi trebuie să-şi construiască singuri familia, relaţia, şi fără amestecul părinţilor vor face asta mult mai bine şi mai rapid, iar părinţii sunt datori să „întărească temeliile caselor” copiilor prin rugăciunile lor, precum se spune în rânduiala Cununiei.
Mamele şi taţii trebuie să facă lumină în sentimentele lor: ceea ce luăm drept dragoste nemăsurată pentru copii se poate dovedi a fi gelozie, egoism şi autocompătimire. Aveţi mai multă încredere în Dumnezeu şi în copiii voştri, care s-au făcut mari! Nu-i sâcâiţi cu sfaturi şi învăţături, dar nici nu refuzaţi să-i ajutaţi!
Atât părinţii, cât şi tinerii soţi sunt datori să ţină minte că soţul şi soţia nu mai sunt doi oameni separaţi, ci un tot unitar, iar între părinţi şi copii există doar primul grad de rudenie. E absolut firesc ca soţii să fie mai legaţi unul de celălalt decât de părinţi. Aceasta este legea Facerii.
Din Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu Vlas, Editura Sophia, București, 2014, p. 261-262
