Dumnezeu te iubește pentru lumina din tine

2258

În fiecare om există o lumină. Dar pentru fiecare trebuie să vină clipa rânduită de sus, când să te vezi aşa cum eşti şi să-L cauţi pe Hristos. Dumnezeu te iubeşte pentru ceea ce este în tine lumină, pentru ce ai tu bun, nu pentru păcatele, petele, întunecimile tale. Iar tu nu poţi fi şi cu ale lumii şi cu Dumnezeu: Cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; iar cine va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va afla (Marcu 8, 35).

Dacă ai iubi cu adevărat pe Hristos, viaţa ta ar fi alta. Ai fi om cu adevărat, ai răspândi în jurul tău lumină şi pace. Ai face din învățătura lui Hristos o învățătură vie, ai trăi-o şi ai fi fericit încă de aici, de pe pământ, înțelegând că nu ai nici un motiv să te tulburi, că necazul, nenorocirea ca şi bucuria ta pe pământ sunt la fel de trecătoare; că viaţa ta, aşa cum e, are un rost dat de Dumnezeu şi că împlinind învățătura Lui vei ajunge să dobândești viaţa veşnică.

Din Lacrimă și har, EdituraBonifaciu, Bacău, 2010, p. 177


Articole Asemănătoare
3876

Smerenia este acceptarea a ceea ce suntem şi cum suntem

Rostind cuvântul „smerită cugetare”, simţi dintr-odată cât de străină este aceasta de duhul contemporaneităţii. Ce smerită cugetare, ce smerenie, când toată viaţa de acum este construită exclusiv pe admirarea de sine, pe lauda de sine, pe emfaza forţei, întâietăţii, grandorii exterioare, puterii ierarhice şi aşa mai departe… Ne învăţăm copiii să se mândrească cu ceva, însă rareori […]

Articole postate de același autor
792

Biserica şi statul – Schiță radiogragfică pe marginea unui parcurs

Revenirea la normalitate în raporturile dintre Stat şi Biserică a fost şi este încă, la mai bine de două decenii, un deziderat în calea realizării cărora stau nu numai piedici exterioare, ci şi propriile nesiguranţe. Este motivul pentru care dezbaterea asupra posibilului model al relaţiilor Bisericii cu statul post-modern, cu aspiraţiile sale la valorile comune […]