Se zice că după ce uităm mai tot ce am învățat în școală rămânem cu educația. Probabil, școala are menirea, în primul rând, să contribuie la buna, corecta educație și formare a personalității. Îmi amintesc de ultimul an de liceu, când toți colegii erau ”terorizați” de către părinți să ia note mari la BAC, tatăl mi-a zis să nu mă stresez prea mult, căci nu aceste examene de absolvire contează în viață. Evident, nimeni nu pune la îndoială necesitatea școlilor, liceelor, dar nu aici e esența. Tot tatăl îmi spunea că chiar dacă ai scăpări în școală și nu prea ai învățat matematică, fizică, chimie, istorie etc., domeniile pe care le aprofundezi în facultate sunt decisive.
Atnci când te-ai(u) decis să iai o cale, oricare ar fi ea, trebuie să o duci destoinic. E nevoie ca fiecare să devină un bun specialist sau cel puțin să-și formeze un trunchi profesional. Instituția are menirea să-ți cultive nu doar cunoștințele strict necesare, dar și să-ți insufle dragostea pentru domeniul ales.
E foarte ușor să obții o diplomă de studii, e simplu să obții o profesie, dar foarte greu și anevoios e să-l ajuți pe om să-și facă din activitate o adevărată vocație.
Toate pornesc de la conceptul creștin că viața este o jertfă, o dăruire și dacă nu înțelegem acest lucru, niciodată nu vom fi gata spre o muncă plină de abnegație și spre binele nu doar al nostru, dar al tuturor și chiar întru slava Domnului.
Mulți zic ”Doamne, ajută”, apoi încumetă să mai zică că Cel de Sus nu-i aude. Însă Dumnezeu aude doar cele izvorâte din adâncul inimii și le împlinește doar dacă cele cerute sunt de real folos – spre zidire lăuntrică.
Să nu ispitim pe Domnul și să ne apucăm de treabă, căci Dumnezeu ajută, dar nu pune în traistă. Nimic nu cade din pod. Totul se obține, are sens și este bineprtimit lui Dumnezeu doar dacă presupune muncă asiduiă, cinstită și rugăciune cu osârdie izvorâtă dintr-o inimă smerită și iubitoare față de toți și de toate.
Punem multă nădejde că acest nou an de studii va unul plin de binecuvântare pentru tinerii învățăcei și pentru totți cei care se ”nevoiesc” pe acest tărâm al plămădirii Oamenilor.
Le dorim tuturor: Doamne ajută!
Cu drag, preot Octavian Moșin
