Mulți s-au lăsat de fumat rostind cât mai des doar: „Doamne, iartă-mă!”, „Doamne, miluiește-mă!”. Prin rostirea acestor scurte rugăciuni, în special în timpul când vrem să aprindem țigara, ni se deșteaptă conștiința, care ne mustră pentru răul săvârșit. Pentru că țigara rămâne a fi un drog care ne face rău atât nouă, cât și celor din jur.
Tot mai multă lume debusolată. Unii dintre cei care și-au pierdut orientarea se deplasează prin viață haotic, agitați, mereu grăbiți, alții, din contra par, încetiniți în gândire, în reacții sau chiar blocați. Sărăcia, incertitudinea, lipsa unei perspective clare a vieții sunt doar câteva dintre motivele invocate de cei lipsiți de vlagă, de „poftă” pentru viață […]
