Actualitate

Diavolul de pe televizor

5866

Mărturia lui Ioan Hrisopulos, arhitect din Alexandropolis : „Sunt căsătorit cu Evantia Siondopulos şi avem trei copii. În urmă cu câţiva ani, când fiul meu Hristu avea vârsta de trei ani, obişnuia, văzând o pe mama lui, că tămâiază casa, să o urmeze şi să tămâieze şi el, chipurile, cu jucăria lui de lemn care semăna cu o cădelniţă. Tămâia toată casa spunând „Doamne miluieşte”.

Într o zi, în timp ce tămâia după obiceiul său cu jucăria, a uitat să tămâieze şi colţul salonului unde se afla televizorul. Soţia mea a observat acest lucru şi l-a întrebat de ce nu tămâiază şi salonul. Hristu a răspuns cu o simplitate desăvârşită că acel străin care stă pe televizor nu-i îngăduie să tămâieze acolo.

−    Dar care străin, Hristu? l a întrebat mama.

−    Uite, acesta care stă pe televizor. Nu-l vezi?

Hristu, cu ochii curaţi ai sufletului său, îl vedea pe diavolul aşezat pe televizor şi pe care, desigur, îl deranja tămâia lui Hristos.
După discuţia cu duhovnicul meu despre întâmplarea de mai sus, am scos televizorul din casă”.

Fragment din cartea Asceți în lume – Editura Evanghelismos

sursa marturieathonita.ro


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
18

De ce nu ne merge în dragoste?

Unui tînăr nu-i mergea în dragoste. Nu-şi găsea fata potrivită. Pe unele le socotea urîte, pe altele proaste sau mofturoase. Obosit să tot caute fata ideală, tînărul a cerut un sfat înţelept unui bătrîn. – Văd că te-ai încurcat rău, zice bătrînul. Dar spune-mi, ce atitudine ai faţă de mama ta? – Ce are mama […]

Articole postate de același autor
2474

Drumul de la comunicare la cuminecare (II)

Comunicarea persupune mai multe înțelesuri. Sunt niște principii de bază, care se sprijină reciproc. Dacă e dificil a învăța să comunicăm cu semenii, pe care îi vedem și îi simțim la propriu, atunci cu atât mai greu ne este să vorbim cu Dumnezeu. Sunt niște vârste ale comunicării. Când îl descoperim pe Dumnezeu pornim de […]