De ce să fim trişti în post?

2232

Din păcate, postul, sensul său adevărat, duhovnicesc, a fost denaturat de la o generaţie la alta, până când aproape că nu-l mai înţelege nimeni. A rămas doar ca atitudine a creştinilor practicanţi care frecventează consecvent biserica, dar, în majoritate, şi aceştia îl reduc la dimensiunea gastronomică. Este bun şi necesar, recomandabil şi medical! >Astăzi este destul de extinsă în lume – nu numai creştină – opţiunea pentru un regim vegetarian. A apărut chiar un curent: vegetarianismul. Dar „vegetarienii” nu sunt postitori, în sensul duhovnicesc. Ei schimbă doar o dietă cu alta. Dimensiunea postului, în Biserica noastră Ortodoxă, este una profund sufletească, duhovnicească. Şi în nici un caz nu este marcată de o tonalitate negativă.

Mântuitorul lisus Hristos i-a dezaprobat explicit pe cei care, postind, se complac într-un fel de tristeţe existenţială, ca şi când ar spune: „Iată, trebuie să fim trişti, deşi facem un lucru care ne face bine… “. „Tu însă, – zice Domnul, adresându-Se fiecăruia– când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va plăti ţie” (Matei 6, 17-18). De ce să fim trişti când, datorită înfrânării şi unui comportament echilibrat biologic, gândul îmi este mai înaripat, ideile mai limpezi, mintea – controlată şi vorbirea – responsabilă?

Din Casian, Episcopul Dunării de Jos, Scara Căinței, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați 2003, p. 51


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
470

Cheia educaţiei este educaţia din suflet

Seara duhovnicească din 12 octombrie a adus bucuria unor oaspeți din România, de la Alba Iulia – părintele lect. dr. Dorin Opriş și prof. univ. dr. Ioan Schiau de la Universitatea „1 Decembrie 1918”. Părintele Dorin Opriş a vorbit despre programul încărcat al omului contemporan, care vrând-nevrând trebuie să sacrifice ceva. Timpul şi energia noastră nu sunt […]