De ce-ai venit în astă lume?

589

De ce-ai venit în astă lume?

căci toate parcă-s prea străine

și prea nepăsătoare trec

sorbind din seva ce te ține.

 

Și ce motiv ai mai găsi să mergi

spre acel ceva atât de îndepărtat,

când înaintând te pomenești

de fapt, la aceeași linie de start.

 

Și totuși o să mergi necontenit,

căci orice zăboveală

te apropie de acel sfârșit

amarnic, nedorit.

 

N-o iei pe drumul larg și fățuit,

e prea de tot înghesuit

de aspiranți la fericire

grabnică și fără îndatorire.

 

O iei pe drumul mai îngust,

puțin umblat și greu de străbătut,

călăuzit de un ideal vetust

vrei să-l urmezi neabătut.

 

E neînțeleasă nebunie,

dar oare nu mai mare ar putea să fie

de cele trecătoare și veșnic schimbătoare

prea inutilă alipire?

 

Iar într-o zi la capăt de puteri,

cu spini în tălpi și palme-n bătături,

o bucurie la care nu puteai să speri,

te va cuprinde și-ți va rămâne pururi.

 

Anișoara Melnic


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole postate de același autor
3319

Uşa raiului n-o poţi descuia cu aurul

O gazetă engleză a pus odată cititorilor săi întrebarea: „Ce este aurul?”. Pentru răspunsul cel mai bun s-a pus un premiu de câteva mii de lei. Răspunsul cel premiat a fost acesta: „Aurul este un paşaport universal” (bun pentru toate ţările din lume). Poţi descuia cu el toate graniţele și toate uşile. Poţi intra cu […]



Urmăriți-ne pe Facebook!