Un om îşi dorea foarte mult să-I mulțumească lui Dumnezeu și se ruga în felul următor: "Doamne,ce aş putea să-Ţi ofer ". Într-o zi Dumnezeu i-a răspuns: "Nu am nevoie de nimic. Tot ce ai, deja este al Meu, căci Eu ţi le-am dat."
Omul însă a insistat: "Cum aş putea totuşi să-Ţi răsplătesc, ce aş putea să-Ţi dau". Atunci Dumnezeu i-a zis: "Dacă mă iubești...dă-Mi păcatele tale."
„Şi când a sosit la locul acela, Iisus, ridicându-şi ochii, l-a văzut” (Luca 19, 5) Un om, care nu are nicio idee despre cuvântul lui Dumnezeu şi judecă lucrurile lumeşte, când aude că Hristos S-a oprit pe cale, Şi-a înălţat ochii şi l-a văzut pe Zaheu în copac, va spune că aşa a fost sortit. […]
Ne-am învăţat să căutăm vinovaţi pentru eşecurile noastre, în loc să ne uităm la noi. Mereu e de vină celălalt, dar niciodată Eu. În cazul nostru, nu cred că (vorba lui Ivan Karamazov, personajul lui Dostoievski) „există suferinţă şi nu există vinovaţi”. Ci, mai degrabă, noi căutăm vinovaţii acolo unde nu-s. Căutăm întotdeauna vina la […]
