Un om îşi dorea foarte mult să-I mulțumească lui Dumnezeu și se ruga în felul următor: "Doamne,ce aş putea să-Ţi ofer ". Într-o zi Dumnezeu i-a răspuns: "Nu am nevoie de nimic. Tot ce ai, deja este al Meu, căci Eu ţi le-am dat."
Omul însă a insistat: "Cum aş putea totuşi să-Ţi răsplătesc, ce aş putea să-Ţi dau". Atunci Dumnezeu i-a zis: "Dacă mă iubești...dă-Mi păcatele tale."
Unii pot pune întrebarea legitimă: „Dacă dragostea înseamnă «primeşte» şi-l vom iubi pe om fară să cerem nimic în schimb, nu va veni oare o vreme când el doar va lua fară să ne dea nimic, când va înceta să mai preţuiască dragostea noastră şi o va lua ca pe ceva de la sine înţeles?”. […]
De dragostea lui Hristos fiind rănit, preasfințite, mintea înălțându-ți-se de lumina vie a Duhului, ai dobândit încercarea cea lucrătoare, prin adânca-ți cugetare la cele înalte, însuflate de Dumnezeu, și jertfelnic dumnezeiesc făcându-te, cere pentru toți dumnezeiască iertare. (Condacul Sfântului Spiridon, glasul al 2-lea). De ziua prăznuirii Sf. Ierarh Spiridon al Trimitundei, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, a […]
