Un om îşi dorea foarte mult să-I mulțumească lui Dumnezeu și se ruga în felul următor: "Doamne,ce aş putea să-Ţi ofer ". Într-o zi Dumnezeu i-a răspuns: "Nu am nevoie de nimic. Tot ce ai, deja este al Meu, căci Eu ţi le-am dat."
Omul însă a insistat: "Cum aş putea totuşi să-Ţi răsplătesc, ce aş putea să-Ţi dau". Atunci Dumnezeu i-a zis: "Dacă mă iubești...dă-Mi păcatele tale."
Dacă pentru o clipă, Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiață de cârpă și mi-ar oferi o bucată de viață, fără îndoială că n-aș spune tot ceea ce gândesc, dar m-aș gândi la tot ceea ce spun. Aș aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu-adevărat. […]
Puțini dintre noi se mai preocupă de cercetarea trecutului neamului nostru, săpând pentru a găsi modele de urmat. Modele de demnitate, verticalitate, cuviință, înțelepciune, și, cel mai important, de credință adevărată. Temnițele comuniste din România au dat neamului sute, dacă nu mii de martiri, viețile carora, din păcate, nu se studiază în școli, în universtăți, […]
