Un om îşi dorea foarte mult să-I mulțumească lui Dumnezeu și se ruga în felul următor: "Doamne,ce aş putea să-Ţi ofer ". Într-o zi Dumnezeu i-a răspuns: "Nu am nevoie de nimic. Tot ce ai, deja este al Meu, căci Eu ţi le-am dat."
Omul însă a insistat: "Cum aş putea totuşi să-Ţi răsplătesc, ce aş putea să-Ţi dau". Atunci Dumnezeu i-a zis: "Dacă mă iubești...dă-Mi păcatele tale."
Există ispita unei vieți creștine mecanice. Mă gândesc, în primul rând, la Spovedanie. Intri la Duhovnic, își spui păcatele și greșelile, ți se citește rugăciunea de dezlegare, săruți Crucea și mâna care o ține…și pleci. Faci asta de zeci, sute și mii de ori. Mai mult sau mai puțin, începe să aibă aerul unei rutine. […]
Atunci când ne predăm lui Hristos, se linişteşte organismul nostru duhovnicesc, având drept rezultat funcţionarea fiziologică a tuturor organelor. Toate sunt influenţate. Ne facem bine, încetăm să suferim. Chiar şi având cancer, dacă îl lăsăm pe acesta în seama lui Dumnezeu şi astfel sufletul nostru se linişteşte, harul dumnezeiesc poate ca prin această liniştire să […]
