Lasă-i pe oameni! Nu te alipi şi nu cere de la oameni ceea ce are să-ţi dea Dumnezeu! Cere aceasta de la Dumnezeu! Dacă există izvorul! De ce cauţi pârâiaşul? Dacă există oceanul, pentru ce cauţi linguriţa de apă pe care ţi-aş da-o eu ca să-ţi potoleşti setea? Mergi la apa cea limpede ca să bei! Lasă-i pe oameni! Apropie-te de Dumnezeu!
Pr. Andreas Konanos, Dragoste pentru totdeauna, Ed. Egumeniţa 2017, p.118
Când spui rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!, să te opreşti mai întâi la «Iisuse», căci este firesc să simţi dragoste către Hristos, arată puterea harului, şi asta s-o repetăm de mai multe ori; şi mai apoi trebuie să insistăm de mai multe ori pe miluieşte-mă pe mine, păcătosul!, căci este necesar acest sentiment al pocăinţei. […]
Din pilda talanţilor reiese că omul care a plecat departe şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa este însuşi Dumnezeu: pe acela care, restituind un talant — atât cât primise — răspunde: „Doamne, te-am ştiut om aspru, care seceri unde nu ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat”, stăpânul nu-l contrazice, […]
