Să nu ne purtăm ca nişte contabili, care scriu în registrele lor „intrări” şi „ieşiri”. Seara, credinciosul trebuie să se întindă în patul său uşurat, fără să ţină nimic pentru a doua zi, împotriva fratelui său.
Si aici, se poate ca o soră să o fi supărat pe alta cu ceva, de aceea îşi cere iertare şi nu rămâne nimic pe a doua zi. Cuvântul „iartă-mă” să nu pornească de pe buze, ci din inimă. Altfel, nu facem nimic.
Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm cerul în inimile noastre, Editura Doxologia, Iaşi, 2014, p. 30
