Cum voi răspunde chemării lui Dumnezeu?

575

Când va binevoi Domnul să Se apropie de noi într-atât încât să ne putem înfăţişa Lui, atunci va începe soarta noastră, atunci ne va apărea în faţă întrebarea: cum voi răspunde chemării lui Dumnezeu?

Desigur, teoretic vorbind, cu toţii suntem gata să răspundem apelului cu un acord necondiţionat, cu hotărâre necondiţionată. În fapt, însă nu este întotdeauna aşa. Până nu suntem puşi în faţa încercărilor, până credinţa noastră, fidelitatea noastră, nu sunt încercate prin pericol şi risc – suntem gata; iar dacă ne apare în faţă încercarea propriu-zisă, nu mai răspundem acesteia cu aceeaşi pregătire.

Antonie Bloom, Mitropolitul Surojului, Despre întâlnirea cu Dumnezeu, traducere de Mihai Costiș, Editura Cathisma, București, 2007, p. 19-20


Articole Asemănătoare
116

Nu cumva Dumnezeu îngăduie totul spre binele nostru?

Dumnezeu iconomiseşte lucrurile în aşa fel încât să rămânem aproape de El. Le rânduieşte pe toate spre binele nostru. Desigur, nu cu forţa. Ştie că ne vom familiariza, vom rămâne aproape de El şi îi vom fi recunoscători. „Lasă problemele. O să mă ocup eu de ele. Neglijează-le ca şi când nu le-ai avea”, spun celui […]

Articole postate de același autor
144

Credința nu e magie și nici înlocuitor al strădaniei personale

Există o ciudată ispită ‒ de dreapta, conform Părintelui Cleopa ‒, aş numi-o ispita credinţei considerată ca panaceu totalitar al grijilor şi înlocuitor general al virtuţilor omeneşti, care-i o împătrită ipostază a trufiei combinată cu naivitatea: a) Convingerea că prin credinţă scăpăm de boli, că nu se poate să mai fim bolnavi; sau, dacă ne […]