Cum putem să-l învăţăm pe cel de lângă noi să simtă legătura cu Dumnezeu?

4289

Făcându-i poftă. Dacă cel de lângă noi vede că ne ducem la biserică şi când venim acasă trântim şi buşim şi spunem „Iar ai băut, dobitocule”, o să zică „Decât să ajung ca ea, mai bine nu mă duc deloc la biserică!”.

Dacă vede cineva în tramvai o maică încruntată o să zică uite în ce hal a ajuns dacă s-a dus la biserică, nu mai bine mă duc eu la discotecă să fiu vesel?! Să cerem de la Dumnezeu bucuria Lui: „Doamne, dacă Tu ai venit să-mi dai bucurie, dă-mi bucurie”. Şi atunci omul o să zică: „Ce are acesta de-i tot timpul bucuros? Ia să mă duc şi eu la biserică, poate se dă ceva bucurie acolo”.

Să le facem poftă. Şi să vorbim cu Dumnezeu: “Doamne, lasă-i şi lui gura apă; să-i lase şi ei gura apă”. Dumnezeu lucrează! De multe ori stricăm lucrarea lui Dumnezeu băgându-ne noi şi zicându-i: „Du-te la biserică că ai să mori”. Asta-i o lucrare sectară; numai ei spun: vine iadul, vă mănâncă iadul… De unde ştim noi că în clipa morţii, ăsta nu-i tâlharul de-a dreapta şi-l ia Dumnezeu în rai şi eu rămân mincinos? Ce taină mare! Să fim bucuroşi!

Din Mestesugul bucuriei. Cum dobandim bucuria deplina, ce nimeni n-o va lua de la noi – Vlad Monahia Siluana – Editura Agaton, 2007


Articole postate de același autor
523

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil Sunt un bătrân bolnav, cu sufletul umil Uit atât de multe, sunt speriat de viață Dar vreau ca să te știu, cu zâmbetul pe față. Te-am legănat pe brațe, când te durea ceva Doar eu cu mama ta, nimeni altcineva. Azi brațul meu bătrân, îmi tremură […]