Cum alungăm tristețea?

1144

Odată Stareţul Efrem Katunakiotul ne-a mărturisit: „La fiecare patru-cinci ani Dumnezeu îngăduie să vină peste mine un val de tristeţe. Gânduri de descurajare, de deznădejde înconjoară sufletul. Atunci este nevoie de răbdare până trece valul. Dar este bine ca nimeni să nu te observe. 

Să rămâi şi în bucurie şi în întristare acelaşi, liniştit şi cuviincios în afară şi netulburat înlăuntru. M-am adăpat din destul din cele mai dulci izvoare ale Raiului, dar am avut grijă să nu mă mândresc. Am băut şi din apele amare ale iadului, dar am avut grijă să nu fiu înghiţit de deznădejde”.

Din Ieromonah Iosif Aghioritul, Stareţul Efrem Katunakiotul, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2004, p. 52


Articole Asemănătoare
685

De ce nu-mi dai un soţ, Doamne?!

„Voi avea în curând 30 de ani, şi încă nu sunt căsătorită! Dar eu trebuie să dau naştere la copilaşi, cât mai pot aştepta! Vreau copii şi vreau un soţ, ca să locuiesc cu familia mea! Vreau familia mea! De ce Dumnezeu nu-mi dă un soţ! Doar eu toate cele necesare le fac: merg la […]

Articole postate de același autor
363

Hristos – Doctorul cel plin de nesfârşită milă şi iubire

Hristos, ca Doctorul cel plin de nesfârşită milă şi iubire, voieşte să-i vindece pe toţi oamenii, fără a lipsi pe vreunul de mântuirea pe care a adus-o El; îi dă omului tot ajutorul şi sprijinul Său şi arată o neţărmurită răbdare chiar faţă de cei care-L tăgăduiesc şi-L hulesc prin cuvintele, gândurile şi faptele lor. […]