Cum alungăm tristețea?

1146

Odată Stareţul Efrem Katunakiotul ne-a mărturisit: „La fiecare patru-cinci ani Dumnezeu îngăduie să vină peste mine un val de tristeţe. Gânduri de descurajare, de deznădejde înconjoară sufletul. Atunci este nevoie de răbdare până trece valul. Dar este bine ca nimeni să nu te observe. 

Să rămâi şi în bucurie şi în întristare acelaşi, liniştit şi cuviincios în afară şi netulburat înlăuntru. M-am adăpat din destul din cele mai dulci izvoare ale Raiului, dar am avut grijă să nu mă mândresc. Am băut şi din apele amare ale iadului, dar am avut grijă să nu fiu înghiţit de deznădejde”.

Din Ieromonah Iosif Aghioritul, Stareţul Efrem Katunakiotul, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2004, p. 52


Articole Asemănătoare
769

Să facem rugăciuni scurte, unite cu Dumnezeu prin dragoste

 Pe călugăriţele din mănăstire aşa le învăţa: – Maicilor şi surorilor, viaţa noastră trebuie să fie o continuă rugăciune. Sunt nemulţumit de sfinţiile voastre că nu slujiţi şi nu cântaţi lui Dumnezeu cu mai multă râvnă. Că noi trebuie să ardem pentru dragostea Lui. Nu suntem pentru rugăciuni lungi şi cu mintea împrăştiată. Ci să facem rugăciuni […]

Articole postate de același autor
168

Fără pocăință, nimeni nu s-ar mântui

Sfântul Marcu Monahul (secolele V-VI) scrie: „Nimeni nu este mai bun şi mai milostiv ca Dumnezeu, dar, cu toate acestea, n-o să-l ierte pe cel ce nu se căieşte de păcatele sale. (…) Toate poruncile se reduc la una singură: cea a pocăinţei. (…) Căci nu vom fi osândiţi pentru mulţimea păcatelor, ci pentru că n-am […]