Cum alungăm tristețea?

1169

Odată Stareţul Efrem Katunakiotul ne-a mărturisit: „La fiecare patru-cinci ani Dumnezeu îngăduie să vină peste mine un val de tristeţe. Gânduri de descurajare, de deznădejde înconjoară sufletul. Atunci este nevoie de răbdare până trece valul. Dar este bine ca nimeni să nu te observe. 

Să rămâi şi în bucurie şi în întristare acelaşi, liniştit şi cuviincios în afară şi netulburat înlăuntru. M-am adăpat din destul din cele mai dulci izvoare ale Raiului, dar am avut grijă să nu mă mândresc. Am băut şi din apele amare ale iadului, dar am avut grijă să nu fiu înghiţit de deznădejde”.

Din Ieromonah Iosif Aghioritul, Stareţul Efrem Katunakiotul, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2004, p. 52


Articole Asemănătoare
455

Cineva acolo sus te iubeşte foarte mult…

În seara aceea, acasă, gândurile mele s-au întors din nou la fratele meu bolnav. Mi-am adus aminte de Shanghai şi cum, în momente grele, alergam la catedrală, la Vlădica, ca să îi împărtăşesc durerile sau bucuria mea. „Dacă ai fi cu noi, dragă Vlădica, i-am spus în gând, dacă ţi-ai pune mâinile pe trupul lui […]

Articole postate de același autor
595

Rugăciune pentru copiii din familii destrămate

Astă-seară, Hristoase al meu, Te voi implora pentru copiii pe care-i abandonează părinții lor. Aceștia se ceartă, pleacă de acasă și își începe fiecare drumul său, iar copiii rămân fără tată și fără mamă. Unde să meargă sărmanii? Cum vor trăi? Cum vor crește fără dragoste? Cine va fi aproape de ei în greutățile lor? […]