Cel nevinovat îl iartă pe cel vinovat

278

Haideți să încercăm să trecem uneori peste eul nostru şi-l iertăm pe fratele nostru, care a greşit şi care e vinovat. Că cel nevinovat iartă pe cel vinovat. Înţelegeţi? Nu cel vinovat îl iartă pe cel nevinovat, pentru că pe acela nu-l mai duce capul, că e întunecat.

Dar tu, care eşti nevinovat, tu îl ierţi pe cel vinovat şi îi ceri iertare. Acela se uită la tine, îţi dă două palme şi zice: „Îţi baţi joc de mine?”. Pe urmă îşi revine: „Tot eu i-am greşit, şi tot el îşi cere iertare” - și astfel, oamenii se împacă. Şi atunci am făcut şi noi un minim sacrificiu. Minim. Care la Dumnezeu, însă, contează ca imens. O, ce sacrificiu!

Din Preot Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăşi pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 154


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
543

Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenici ai Mei…

Rog şi iubirea voastră să o urmaţi pe cât vă stă în putere şi, alergând cu credinţă, să o apucaţi şi să nu fiţi înşelaţi nicidecum în nădejdile voastre. Fiindcă toată osârdia şi toată nevoinţa cu multe osteneli, care nu ajunge la iubire în duh umilit [Psalmi 50, 19], e zadarnică şi n-ajunge la nimic folositor. Căci […]

Articole postate de același autor
283

Când doi oameni se întâlnesc cu adevărat, este mare sărbătoare

Când doi oameni se întâlnesc cu adevărat, este sărbătoare. Întâl­nirile adevărate, depline, sunt atât de rare! Numai Dumnezeu poate să ţi le dăruiască. Tu trebuie numai să fii treaz, să fii într-o aşteptare activă, să ai urechi de auzit şi ochi de văzut, minte de străvăzut şi, mai ales, inimă curată. Fiecare om întâlnit este […]