Actualitate

Ce trebuie să-i ofere un părinte copilului său, pentru ca acesta să fie crescut în frică de Dumnezeu?

3736

Exemple. Exemple bune, exemple de religiozitate. În viaţa de familie, în general, sunt nişte lipsuri, în sensul că cei mai mulţi cred că viaţa de familie este o viaţă în care chestiunea religioasă este o chestiune particulară. Or în viaţa de familie nu există nimic particular. Nici gândurile, ai putea să zici că nu-s particulare. Totul trebuie să fie împreună, al tuturor, aşa încât în familie trebuie să fie pusă în valoare şi credinţa religioasă.

„Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”, sunt cuvinte care se spun la Liturghie şi la Cununie.

De ce şi la Cununie? Pentru că sunt importante pentru cei care se cunună şi pentru că şi viaţa creştină trebuie să fie un fel de Liturghie. Nu se poate socoti că omul îşi împlineşte datoria atunci când, pentru a se ruga, se separă de celălalt, ci trebuie să se roage împreună (dacă nu se poate totdeauna, cel puţin din când în când, dar cât se poate mai des) şi să le dea şi copiilor exemple de rugăciune împreună.

Zorica Laţcu are o poezie, „Ectenie”, şi zice într-un loc: „Când plecăm genunchii, seara, amândoi”. Dar ia să v-o spun pe toată:

Ectenie
de Zorica Laţcu

 

Pentru ca iubirea noastră să-nflorească
Albă cum e crinul Bunelor Vestiri,
Pentru ca mlădiţa dragostei să crească
Plină de miresme, dulce de rodiri;
Pentru ca din neaua grea de peste iarnă
Rod de viaţă caldă iarăşi să legăm,
Pentru ca lumină peste noi să cearnă,
Domnului să ne rugăm.
 
Pentru ca să-Şi verse binecuvântarea,
Ca un zvon de vânturi line, peste noi,
Pentru ca în suflet să-I simţim chemarea,
Când plecăm genunchii, seara, amândoi;
Pentru ca-n iubirea Lui să ne-mpreune,
Când, cuprinşi de patimi, numele-I strigăm,
Pentru ca-n vecia Lui să ne cunune,
Domnului să ne rugăm.
 
Pentru ca belşugul ţarinilor grele
Să ne facă traiul rodnic şi umil,
Pentru ca răsfrângeri din surâs de stele
Să sclipească-n lacrimi ochii de copil;
Pentru ca sudoarea să ne miruiască
Şi-n lumina morţii viaţa s-o cercăm,
Pentru ca din muncă pacea să rodească,
Domnului să ne rugăm.
 
Pentru ca-n mulţimea îndurării Sale însuşi
Să-Şi pogoare pasul către noi,
Pentru ca să-I ducem sufletul în cale,
Cu miros de smirnă şi cu ramuri moi;
Pentru ca-n lumina alb-a dimineţii,
Din strânsoarea cărnii să ne dezlegăm,
Şi-ntr-un pas să trecem pragul larg al vieţii,
Domnului să ne rugăm.

 

Din “Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor”,

Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
6662

Învățați-vă să iubiți!

Principalul este să nu fii egoist: să fii tu însuți bun, generos, răbdător, capabil să-l iei pe omul drag așa cum este, să nu încerci să schimbi cu de-a sila ceea ce nu îți place la el, să știi să ierți și să ceri iertare, să te respecți pe tine însuți și să-i respecți pe […]

Articole postate de același autor
2836

Pagina de facebook afiliată PP „Altarul Credinţei” a ajuns la 50.000 de aprecieri. Vă mulțumim!

  Dragi Prieteni, la mai puţin de şase luni de la lansarea paginii „Altarul Credinţei”, am ajuns la o impresionantă cifră de 50.000 de aprecieri! https://www.facebook.com/Altarul.Credintei Vă mulţumim tuturor celor care colaborează, celor care ne citesc şi promovează pagina, precum şi tuturor celor care vin cu sugestii şi aprecieri. Ne bucurăm dacă vă suntem de folos […]