Căutând iubirea, îl cauţi, de fapt, pe Dumnezeu

4155

 

Căutând iubirea, îl cauţi, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fără să-ţi dai seama. Chiar dacă nu eşti un bun creştin, simţi cumva, straniu, de fiecare dată când iubeşti şi eşti iubit, că acolo, în iubire, e adevărul.

Cauţi iubirea toată viaţa, ai nevoie de ea chiar şi atunci când te prefaci că nu mai ai, o traieşti greşit, o traieşti strâmb, dar o iei de la capăt. Gravitezi în jurul ei, te străduieşti mereu să o înţelegi, pentru că simţi că acolo e împlinirea şi fericirea. Noi, oamenii, nu putem să nu iubim, să nu vrem să fim iubiţi. Pentru că ăsta e fundamentul fiinţei noastre. Dumnezeu este iubire şi tot ceea ce este în lumea asta tânjeşte după iubire. Dumnezeu a creat totul după chipul şi după asemănarea Lui, după tiparul Lui, al relaţiei treimii. Dumnezeu e o relaţie, Dumnezeu nu e singur.

Noi am fost creaţi ca oameni să participăm la bucuria relaţiei din Dumnezeu şi cu Dumnezeu. Să trăim iubirea. Să fim împreună. De aceea se spune că raiul e comuniunea cu toţi, iar iadul e neputinţa de a mai iubi.

Din interviul cu Pr. Pantelimon de la Oașa,

Formula AS, nr. 973

 


Articole postate de același autor
4670

Privesc la mama

Privesc la mama. E bătrână şi tânără nu sunt nici eu. Tot ce făcea uşor odată, acum îi pare atât de greu. Văd ochii dragi plini de iubire, privind la mine obosiţi. Simt paşii ei – odată sprinteni, Cum calcă greu şi osteniţi. Încerc ades să-i prind eu braţul şi-n mersul ei s-o sprijinesc, Căci […]



Urmăriți-ne pe Facebook!