Poezie creştină
24

De ce mă urăşti tu, frate?

De ce mă urăşti tu, frate, tot mereu ? Tu nu ştii c-avem acelaşi Dumnezeu ? Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate, în noi doi un suflet bate, de român, Iar în cer avem acelaşi bun Stăpân. De ce oare nu mai vrem ca să ne ştim ? Că din veac am fost aceiaşi buni […]

Poezie creştină
83

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară?

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ? Am fost plecat vreo patru ani pe-afară; Azi am venit şi-o caut cu ardoare, Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare. O caut peste tot, am fost şi-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate M-au rătăcit într-un pustiu de cioate. Acasă poarta nu […]

Poezie creştină
167

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil Sunt un bătrân bolnav, cu sufletul umil Uit atât de multe, sunt speriat de viață Dar vreau ca să te știu, cu zâmbetul pe față. Te-am legănat pe brațe, când te durea ceva Doar eu cu mama ta, nimeni altcineva. Azi brațul meu bătrân, îmi tremură […]

Poezie creştină
93

Glossă (Viața)

Pe drumuri care duc spre nicăieri, Umbrit de liniști și neliniști trecătoare, Se pierde omul irosindu-se în “ieri”, Ca firul muribund de lumânare… Visând mereu la zile ce vor fi, Certând prezentul, ignorând un soare, Se stinge omul neferice într-o zi, Când nu mai vine „mâine”-n calendare…   Când zorii îl trezeau înduioșați, Și-i aduceau […]

Poezie creştină
195

În veci ortodocși!

De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei, aceasta e credinţa mea creştină, am învăţat cu tălpile să calc, cum am aflat că mâna se închină. Atunci am înţeles că sunt dator să nu cedez cumva vreunei noxe, ci să rămân, cu neamul meu cu tot, fidel pe veci credinţei mele ortodoxe. Ai mei puteau […]

Poezie creştină
94

Ştiți voi cum se roagă mama?

Uite-așa grăiește dânsa: „Maică Sfântă Preacurată, Vezi-i ce frumos dorm dânșii?… Ei îmi sunt averea toată. Pentru ei din greu mă zbucium, pentru ei trăiesc în lume Și îndur atât noianul de dureri fără de nume! I-am culcat și-acum spre tine viu, ca ei să nu mă vază Și te rog, Măicuță Sfântă, să cobori […]

Poezie creştină
135

Copilăria

În rochiță de mătase cu buline colorate, Alergam prin troscot verde, pe carările crăpate. Si eram mai mult desculță, nu-mi păsa de n-am sandale, Când stârneam pe drumuri colbul și căței din mahalale.   Cautam “colacul babei” pe sub gard și prin ogradă, Și rupeam susanu-n două, ca să-l îndulcesc în grabă… Da, smulgeam din […]

Poezie creştină
167

Părintele Cleopa: Cele şapte răutăţi ce se nasc din lux şi sulemenire

Iată ce vreau să mai ştiţi, Cei ce vă sulemeniţi, Că din lux şi din dezmăţ Se nasc şapte răutăţi. Voi, femei, şi voi, bărbaţi, Adesea să învăţaţi Ca-NTÂI moleşeala vine La bărbaţi şi la oricine. Cine luxul îl iubeşte Şi se tot sulemeneşte Acela-i gingaş, fricos, La lucru ne-ndemânos. Iar sufletul greu tânjeşte Şi […]

Poezie creştină
367

„Tatăl nostru” în limbajul florilor

Plâpândul ghiocel Ieşind de sub zăpadă Striga: Tatăl nostru Ca lumea să-l vadă. Care eşti în ceruri, Şopti floarea-soarelui Şi-un văl de lumină căzu pe răzoare. Smerit, busuiocul Când vântul îl mână Şi-i scutură roua Sfinţească-se-ngână. Când numele-Ţi spune Trist ochiul-de-bou Nu ştiu de-a fost şoaptă Sau numai ecou. Albastră ca cerul O nu-mă-uita Spune: […]

Poezie creştină
1901

Aşa e mama şi a fost bunica…

Aşa e mama şi a fost bunica Aşa suntem femei lângă femei Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica Doar nişte „ele” ce slujesc pe „ei”.   Ei neglijenţi, iar ele foarte calme Ei încurcând ce ele limpezesc Ei numai tălpi şi ele numai palme Acesta e destinul femeiesc.   Şi-n fond, ce fac femeile pe lume? […]