Poezie creştină
44

Mi-e dor de tine, mamă

Sub stele trece apa, Cu lacrima de-o samă, Mi-e dor de-a ta privire, Mi-e dor de tine, mamă. Maicuta mea: grădină, Cu flori, cu nuci și mere, A ochilor lumină, Văzduhul gurii mele! Măicuțo, tu: vecie, Nemuritoare carte De dor și omenie Și cântec fara moarte! Vânt hulpav pom cuprinde Și frunza o destramă. Mi-e […]

Poezie creştină
110

Ruga albă

Curăță-ne Doamne casa și masa, și duhul, și trupul, de toate rătăcirile de toate păcătuirile, de toate nelegiuirile, așa încât să nu ne rămână decât o singură grijă, un singur drum, o singură dragoste și o pâine rotundă pe masă. Izbăvește-ne Doamne de străvechiul nostru blestem de a porni peste tot și a nu ajunge […]

Poezie creştină
126

Ai grijă, mamă!

Lacrima pruncului tău care plânge E culeasă de-un înger Şi-ţi va fi dată ca hrană, Ai grijă, mamă! Gândul tău bun sau rău însoţindu-l, Bucuria sau mânia ta sfătuindu-l Ţes pruncului frumoase ori proaste veşminte, Ai grijă, mamă, ia aminte! Trufia oarbă şi nestăpânirea, Dorinţele nesăbuite şi neîngrijirea Durează pruncului tău, neabătute, pieirea. Timpul pe […]

Poezie creştină
78

Case uitate

Cu ochii în soare, cu fețele trase, Prin geamuri crăpate lumină strecoară Sărmanele, tristele, vechile case, Își macină veacul în mijloc de țară…   Cu prispe lăsate, cu brâiele șterse, Și treptele arse de doruri în soare, Culeg asfințitul din zile alese       Și-adună balade cu flori de cicoare.   Cu frunți necăjite, brăzdate de riduri, […]

Poezie creştină
93

De ce mă urăşti tu, frate?

De ce mă urăşti tu, frate, tot mereu ? Tu nu ştii c-avem acelaşi Dumnezeu ? Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate, în noi doi un suflet bate, de român, Iar în cer avem acelaşi bun Stăpân. De ce oare nu mai vrem ca să ne ştim ? Că din veac am fost aceiaşi buni […]

Poezie creştină
115

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară?

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ? Am fost plecat vreo patru ani pe-afară; Azi am venit şi-o caut cu ardoare, Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare. O caut peste tot, am fost şi-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate M-au rătăcit într-un pustiu de cioate. Acasă poarta nu […]

Poezie creştină
300

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil Sunt un bătrân bolnav, cu sufletul umil Uit atât de multe, sunt speriat de viață Dar vreau ca să te știu, cu zâmbetul pe față. Te-am legănat pe brațe, când te durea ceva Doar eu cu mama ta, nimeni altcineva. Azi brațul meu bătrân, îmi tremură […]

Poezie creştină
149

Glossă (Viața)

Pe drumuri care duc spre nicăieri, Umbrit de liniști și neliniști trecătoare, Se pierde omul irosindu-se în “ieri”, Ca firul muribund de lumânare… Visând mereu la zile ce vor fi, Certând prezentul, ignorând un soare, Se stinge omul neferice într-o zi, Când nu mai vine „mâine”-n calendare…   Când zorii îl trezeau înduioșați, Și-i aduceau […]

Poezie creştină
309

În veci ortodocși!

De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei, aceasta e credinţa mea creştină, am învăţat cu tălpile să calc, cum am aflat că mâna se închină. Atunci am înţeles că sunt dator să nu cedez cumva vreunei noxe, ci să rămân, cu neamul meu cu tot, fidel pe veci credinţei mele ortodoxe. Ai mei puteau […]

Poezie creştină
136

Ştiți voi cum se roagă mama?

Uite-așa grăiește dânsa: „Maică Sfântă Preacurată, Vezi-i ce frumos dorm dânșii?… Ei îmi sunt averea toată. Pentru ei din greu mă zbucium, pentru ei trăiesc în lume Și îndur atât noianul de dureri fără de nume! I-am culcat și-acum spre tine viu, ca ei să nu mă vază Și te rog, Măicuță Sfântă, să cobori […]