Poezie creştină
21

Rătăcire…

Doamne, poate am îmbătrânit? Dacă tot mai mult m-apasă cerul, Și la ceas mai des ca ieri privesc, Și îmi pare mai adânc ungherul…   Mi se-afundă pașii în pământ, Și îmi pare ceaiul ca pelinul, Nopțile sunt albe și-n decor, Îmi apare gândul ca străinul…   Parcă m-am legat de-un căpătâi, Pustiit și rece […]

Poezie creştină
31

A scrie despre mama…

A scrie despre mama este greu, Precum e greu despre Biserică să scrii… Că-n ea sălășluiește Dumnezeu Și-i înger păzitor pentru copii…   A scrie despre mama nu-i ușor, Atunci când vocea ei îmbătrânește Și mâinile îi tremură de dor, Privirea răstignindu-și în ferestre…   A scrie despre mama-i prea puțin, Și nu-mi ajung cuvintele […]

Poezie creştină
59

Сea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie!

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, legănându-mă alene, alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivită-n gene. Și mi-ai plâns, înfiorată, cântecele duioșiei, de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.   Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii și Scriptură, a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescură. În singurătatea serii, luminat de raza lunii, m-ai […]

Poezie creştină
66

Sfinții deportărilor…

Eu știu că nu prea v-ați gândit la ei, De frică poate, chiar din nepăsare, Atâtea chipuri s-au omis din amintiri, Și nu au zi cu roșu-n calendare… Ei nu au scris scrisori, decât spre cer… Când își lăsau amprentele pe ziduri, Și gropile comune când săpau, Stiind că vor pleca atât de singuri… Făcut-au […]

Poezie creştină
62

Dacă toate acestea fi-vor învăţate

Fiii voştri singuri hotărăsc în viaţă Care-i meseria ce o vor urma, Fiii voştri singuri mai târziu învaţă Taina ei fierbinte, nobilă şi grea. Fiii voştri singuri mai târziu, fireşte, Îşi aleg iubita mângâind-o blând, Inima lor largă sinceră-şi rosteşte În privinţa asta cel mai greu cuvânt. Fiii voştri, însă, trebuie să-nveţe Din copilărie încă, […]

Poezie creştină
110

„Tatăl nostru” în limbajul florilor

Plâpândul ghiocel Ieşind de sub zăpadă Striga: Tatăl nostru Ca lumea să-l vadă. Care eşti în ceruri, Şopti floarea-soarelui Şi-un văl de lumină căzu pe răzoare. Smerit, busuiocul Când vântul îl mână Şi-i scutură roua Sfinţească-se-ngână. Când numele-Ţi spune Trist ochiul-de-bou Nu ştiu de-a fost şoaptă Sau numai ecou. Albastră ca cerul O nu-mă-uita Spune: […]

Poezie creştină
171

Stihuri despre post – poezie de părintele Ilie Cleopa

Cea dintâi porunc-a fost Porunca sfântului post Lui Adam şi Eva-n rai Ca să nu cadă în vai. Domnul Care i-a zidit, Acela le-a poruncit: «Din toţi pomii să mâncaţi, Dar din unul nu gustaţi. Dacă nu veţi asculta Şi din măr voi veţi gusta, Cu moarte voi veţi muri Şi din Rai vă voi […]

Poezie creştină
73

Primăvara

Pe aripi de păsări, venind, primăvara Cuprinde în brațe pământul și zarea, Sărută țărâna cu dorul fierbinte, Și-aprinde-n semințe iubiri cu suflarea…   A iernii pecete topește și-o scoate, Cu verde năframă îmbracă ogoare… Cu zâmbet de înger se-alintă pe fețe, Când trilul de păsări înalță cântare…   La sânu-i cel rodnic se-nghesuie pomii, Grăbindu-i […]

Poezie creştină
116

Dor de casă…

Îmi lipsește azi ca niciodată, Focul dintr-o sobă de la țară… Și căldura lutului din vatră, Și aroma pâinii din cămară… Îmi lipsește lemnul ce trosnește, Măcinându-și firea în cenușă… Și a flăcărilor aprigă poveste, Ce sfârșesc ca dragostea ascunsă… Îmi lipsește-n coardă Busuiocul, Cel sfințit cu dor de Bobotează… Și aroma lui păzind sorocul, […]

Poezie creştină
249

Copil frumos!

  Copil frumos, te-aş ţine-ascuns în locul unde n-au pătruns nici răutatea, nici mânia, în locul unde e stăpână bucuria. Şi ţi-aş păstra desţelenită grădina vieţii, şi-nflorită, ca un surâs să fie fiecare floare, pe chipul tău să râdă lumina de la soare. Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale, din suflet aş lăsa să scuture […]