Care este poziţia creştinã fatã de televizor?

1552

Televizorul alungã pentru totdeauna pe Dumnezeu din sufletul omului şi îl înlocuieşte cu toate pornirile diavoleşti. Televizorul nu strecoară în mod pervers în om o singurã patimã, ci toate patimile mari - sodomia, curvia, iubirea de aur şi de bani, setea de sânge, hula împotriva Duhului Sfânt, egoismul, setea de putere si de slavã deşartă, precum şi pe cele mai mici (care de fapt nu sunt deloc mici): lenea, judecarea aproapelui, nepăsarea, curiozitatea nefolositoare şi bolnăvicioasă. Desigur, aparent, nu e mai păcătos un televizor decât un bordel, dar televizorul are totuşi o putere distructivã cu mult mai mare decât acesta, pentru cã în fiecare casã introduce un bordel, în care intrã cu uşurinţã toţi (părinţi şi copii) şi la orice orã.

Televizorul se adresează văzului, în primul rând, dar şi auzului. Este mai periculos decât ziarele. Acestea se adresează si ele văzului, dar imaginile sunt nemişcătoare - par moarte. Imaginile de la televizor sunt vii, mişcãtoare: de aici puterea lor. În timp se produce o simbiozã între om şi televizor, o întovãrãşire în care însã omul devine pur şi simplu un material care se lasă, fãrã sã-şi dea seama, prelucrat în duhul tovarãşului sãu, care treptat îi devine chiar şi stăpân.

Astfel televizorul devine de fapt adevăratul dumnezeu al omului, căruia i se închinã, îl ascultã, îi slujeşte, chiar dacã privitorul este creştin botezat în numele Sfintei Treimi.Este televizorul vinovat de toate relele din lume? Oare el le-a adus? Nu. Dar el amplificã la maxim răul în lume, îl rafinează, îl generalizează, îi dã o putere pe care acesta nu a mai avut-o până astăzi. Răul exista şi fãrã televizor, dar nu avea forţa şi întinderea pe care le are în prezent. 

"Sunt oare numai rele la televizor?"

Sunt şi bune, dar atât de amestecate cu cele rele, încât nu mai sunt deci bune, în măsura în care, acceptând aceastã "amestecare rea", ajung, oarecum, locul care nu mai este al lui Dumnezeu, ci al diavolului. Omule care te uiţi la televizor, trebuie sã ştii cã asimilezi tot ceea ce vezi acolo şi încet-încet vei ajunge şi sã fii ceea ce asimilezi! 

Dintre toate relele televizorului, douã sunt cele mai mari:

- desfrânarea

- calomnierea, judecarea şi dispreţuirea aproapelui, şi prin aceasta distrugerea psihologicã şi sufleteascã a oricărei persoane, ca şi compromiterea oricărei idei, intenţii sau instituţii benefice. Imaginile desenelor animate care se mişcã cu repeziciune zăpăcesc mintea copilului, îl fac şi pe el sã fie sucit, sã n-aibă astâmpăr, îi răpesc dorinţa de învãţãturã. Violenţa desenelor animate trece în realitate. în Rusia sunt astăzi 100 000 de copii asociaţi în grupări ucigaşe.

Creştinul care îşi trãieşte cu seriozitate fãgãduinţele botezului  va elimina cu desãvârşire din casa lui şi din viaţa lui acest lucru necreştinesc. Mai ales acolo unde sunt şi copii, nu existã altã soluţie.

Aşa cum spune un bun creştin biblia, postul şi rugăciunea sunt televizorul creştinului. Cei care vor un adevărat "divertisment", îl pot afla curat, folositor şi ziditor în "Rugăciuni „. Cei care vor mai mult decât aceste "emisiuni" sã deschidă biblia între orele 0-5 noaptea. Vor cunoaşte "senzaţii tari" duhovniceşti şi vor avea negreşit trăiri cereşti, vor înţelege şi experimenta cât este de adevărat cuvântul care spune: "Dulce este somnul, dar mai dulce este rugăciunea".

Adaptat dupa http://www.crestinul.ro/tv.htm, DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE ÎNTINDE TELEVIZORUL


Articole postate de același autor
2800

„Dacă nu aş fi trecut prin suferinţă, nu m-aş fi întors…”

În viata fiecărui om exista niște încercări fata de care se manifesta o atitudine nu tocmai pozitiva.Dat fiind, probabil, natura suferinței, care nu este deloc una plăcută sau dorita. Ca cine, in mod natural ar dori sa sufere de vreo boala sau sa aibă parte de necazuri de tot felul? În viața însă, se întâmplă […]



Urmăriți-ne pe Facebook!