Când (nu) se poate săvârşi Cununia

1567

După cum se ştie, Cununia nu poate fi săvârşită în zilele şi perioadele de post [deşi Canonul 52 Laodiceea vorbeşte doar despre Patruzecime], dar nici atunci când Biserica este în zile sau perioade festive, cum ar fi: ajunul şi zilele Praznicelor Împărăteşti, Săptămâna Luminată [cf. Canonul 66 Trulan] şi perioada dintre Naşterea şi Botezul Domnului (prin analogie cu Săptămâna Luminată).

Bineînţeles, cea mai indicată zi pentru săvârşirea Cununiei este duminica, când mirii au şi posibilitatea de a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului. În privinţa celorlalte zile ale săptămânii există abordări diferite în sânul Bisericilor Autocefale, iar situaţia din Republica Moldova este de-a dreptul delicată, căci pe teritoriul ei se întâlnesc două mari tradiţii liturgice: cea rusă şi cea română. Nu de puţine ori, criticile că „ruşii cunună vinerea” sau că „românii cunună sâmbăta” i-au făcut pe unii tineri să se îndoiască de validitatea Cununiei, iar eventualul divorţ, aşa cum uneori este „tâlcuit de preoţi din tabăra adversă”, este  pus pe seama faptului că nu au fost cununaţi „în ziua în care trebuia”. 

În cele ce urmează, vom aborda situaţia clasică, când Cununia şi nunta (cu tot ce implică ea) se fac în aceeaşi zi, căci pentru cazurile când Cununia şi nunta se fac în zile diferite sau chiar ani diferiţi, cu greu pot formula careva reguli generale, chiar dacă situaţiile de acest gen sunt tot mai multe. Mai mult decât atât, [1] actul civil al căsătoriei, [2] Cununia şi [3] nunta sunt trei elemente care formează un tot întreg şi ordinea lor nu poate fi schimbată decât în cazuri excepţionale. Deci, nunta trebuie să fie o manifestare a bucuriei că mirii au primit binecuvântarea lui Dumnezeu după ce, în prealabil, şi-au exprimat şi angajamentul civil de a se căsători. Dacă se face mai întâi nunta şi apoi Cununia, reiese că tinerii au sărbătorit ceea ce încă nu au primit, iar dacă nunta se face la ceva timp după Cununie, înseamnă că nunta nu este o expresie a bucuriei binecuvântării cereşti (de care au şi uitat), ci o serbare strict lumească, fără nici un sens duhovnicesc, făcută doar pentru mâncare, băutură, bani şi multă-multă mândrie…

Revenim acum la zilele în care (nu) se fac Cununii şi, implicit, nunţi. De exemplu, în Biserica Rusă sunt permise Cununiile în zilele de miercuri şi vineri, dar nu sunt permise în zilele de marţi şijoi, pentru că aceasta ar permite mirilor să se împreuneze în ajunul lor zilelor de post. Aici trebuie să mai precizăm că Biserica Rusă calculează postul conjugal după ziua liturgică (adică începând cu slujba Vecerniei), iar postul alimentar după ziua astronomică (adică începând cu miezul nopţii) – diferenţă necunoscută în alte Biserici.    

Majoritatea Bisericilor Ortodoxe Autocefale, inclusiv cea Română (dar şi cea Georgiană, chiar dacă aceasta s-a aflat mult timp sub influenţa Bisericii Ruse), permit Cununiile marţea şi joia, în schimb nu permit Cununiile miercurea şi vinerea tocmai pentru că sunt zile de post, iar Canonul 69 Apostolic acordă zilelor de miercuri şi vineri aceeaşi importanţă ca şi Postului Mare. Nunta săvârşită în aceste zile ar duce la încălcarea postului alimentar de către toţi nuntaşii, ceea ce este mai grav decât împreunarea mirilor miercurea sau vinerea (căci o astfel de împreunare ori a avut loc deja cu mult timp înainte, încât mirii ar putea să se lipsească de ea în ziua nunţii, ori aceasta poate fi tolerată canonic la început [cf. I Corinteni 7:5], iar Biserica niciodată n-a contestat dreptul mirilor la „luna de miere”). Grecii sunt cei mai liberali în această privinţă şi fac Cununii aproape în toate zilele, inclusiv în Săptămâna Luminată, evitând doar perioadele mai de post.

Cele mai multe întrebări cu privire la zilele de Cununie apar în legătură cu ziua sâmbetei. Nu există reguli canonice care să interzică Cununia în zilele de sâmbătă, dar săvârşirea nunţii în această zi duce, aproape inevitabil, la aceea că toţi nuntaşii vor lipsi a doua zi de la slujba Bisericii. Şi apare întrebarea: de ce mirii doresc binecuvântarea Bisericii, dacă chiar a doua zi după Cununie vor încălca una din principalele reguli ale Bisericii, aceea de a merge duminica la slujbă? Unii mai spun că nuntaşii oricum nu erau să meargă la slujbă, deci se poate săvârşi nunta. Dar, în acest caz, ar fi bine ca mirii să nu dea nimănui prilej de păcat, mai ales că tocmai şi-au exprimat dorinţa de a trăi după voia Domnului şi I-au cerut binecuvântarea. Dacă un nuntaş nu are de gând să meargă la Biserică, să-şi asume responsabilitatea pentru lenevia şi necredinţa lui, dar să nu transfere această responsabilitate pe mirii pe care, „din respect”, nu i-a putut refuza. Un creştin adevărat, oricât de mult respect ar avea pentru cineva, are totuşi mai mult respect pentru Dumnezeu şi Biserica Lui. Nici măcar nunta nu poate fi o scuză pentru lipsa de la Liturghia de duminică, căci asta ar însemna să punem nunta lui Ion cu Maria mai presus decât „nunta” lui Hristos cu Biserica Sa.

Deci, până la urmă, Cununia se poate săvârşi şi sâmbăta, cu condiţia ca nunta să se termine înainte de miezul nopţii, iar a doua zi să meargă toţi la Biserică. Dar întrucât acest lucru este foarte puţin probabil, cel mai bine ar fi ca toate Cununiile să fie săvârşite numai duminica – înainte, imediat după sau chiar unite cu Liturghia – ca în felul acesta să se evite orice problemă legată de încălcarea zilelor de post sau absenţa de la Liturghia duminicală, iar slujba Cununiei să revină la aspectul de Taină pe care-l avea mai înainte, când mirii se împărtăşeau obligatoriu cu Trupul şi Sângele Domnului (dacă nu aveau impedimente).

Apare însă şi altă întrebare: vor reuşi oare toate cuplurile să se cununie doar în zilele de duminică? Cred că, dacă mirii ar merge să se cunune anume în parohia din care provin (ambii sau unul dintre ei), iar preoţii n-ar cununa pe cei care nu sunt pregătiţi să primească această măreaţă Taină, programarea Cununiilor în parohii (odată cu prima cateheză a tinerilor) n-ar constitui o problemă, chiar dacă majoritatea lor s-ar săvârşi duminica, aşa cum este tradiţional în Biserica Ortodoxă. Iar dacă mirii caută „biserici/mănăstiri VIP”, pe fundalul cărora să arate mai bine în poze, atunci pe ei nu-i mai interesează că anumiţi preoţi scurtează drastic slujba sau că nu-i catehizează şi nu le vorbeşte despre împărtăşirea cu Sfintele Taine. Ba chiar se supără dacă le ceri să facă după regula Bisericii şi nu a lor. Şi atunci de ce se mai cunună? Alegerea „corectă” a zilei Cununiei este importantă, dar ea nu garantează „succesul căsătoriei”, dacă tinerii nu au de gând să trăiască toată viaţa după voia Domnului şi în legătură strânsă cu Biserica. Bineînţeles, contează foarte mult momentul şi calitatea startului, dar este şi mai importantă lupta pe parcursul întregii vieţi şi mai ales „sfârşitul creştinesc”…

Ierom. Petru Pruteanu


Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
689

Despre împărtăşirea copiilor

Întrebare: Părinte Petru, Vă rugăm să explicaţi care sunt cerinţele pentru împărtăşirea copiilor pentru că, de multe ori, părinţii îşi aduc odraslele abia la sfârşitul Liturghiei, iar după împărtăşire pleacă imediat; alteori, copiii au gura plină cu mâncare, dar vor şi împărtăşanie. Există careva canoane şi reglementări bisericeşti în această privinţă? Răspuns: Întrebarea este foarte […]