Călugărul neexperimentat şi lecţia demonului

6668

 

Linia care separă binele de rău trece exact prin centrul inimii omului, spunea Fiodor Mihailovici Dostoievski. Purtăm cu noi pretutindeni unde mergem o moştenire de patimi şi de virtuţi pe care le sporim sau le împuţinăm în funcţie de cui dăm ascultare în viaţă: poruncilor lui Dumnezeu sau şoaptelor murdare ale nefârtatului. Nimeni nu poate scăpa de patimi atât timp cât nu le nimiceşte prin rugăciune, prin post şi, în general, prin alipirea de Dumnezeu. Asumarea minusurilor noastre este deci obligatorie. Cine crede altfel se amăgeşte.

Un frate nemulţumit atât de faptul că nu propăşea duhovniceşte, cât şi de traiul greu pe care-l ducea într-un schit sărac şi depărtat de lume s-a hotărât să plece la o mănăstire mai bogată, aflată la oraş. S-a dus deci la stareţ şi i-a spus că va părăsi negreşit chinovia: „Părinte, nu pot să mă desăvârşesc aici. Trebuie să-mi caut alt loc”. Stareţul i-a zis că este vorba de o ispită comună, dar nici lacrimile bătrânului, nici rugăminţile celorlalţi fraţi întru nevoinţă n-au putut cu nici un chip să-l întoarcă din drumul său pe fratele neexperimentat.

Aflat în chilie, şi-a făcut bagajul, s-a încălţat cu sandalele şi a dat să plece. Când colo, lângă pat, diavolul se pregătea şi el de călătorie. „Ce faci?”, l-a întrebat tulburat călugărul. „Trebuie să plec la mănăstirea din oraş pentru că acolo se cade să te întâmpin astăzi.” Călugărul a rămas total descumpănit. Diavolul, adică patimile lui, îl urma oriunde s-ar fi dus. Înfricoşat de cuvintele demonului, călugărul a rămas în nevoinţă aspră la mănăstirea unde se afla şi a devenit monah iscusit în cele ale Duhului.

sursa Ziarul Lumina


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
1859

Credinţa, rugăciunea şi smerenia sunt cele mai puternice arme ale creştinului

Odată a fost întrebat bătrânul, cum poate călugărul să devină un bun ostaş al lui Hristos. – Dacă monahul este om de rugăciune neîncetată, om de pace cu toţi oamenii, cu Dumnezeu şi cu sine; dacă are inimă înfrântă şi smerită; dacă nu se teme de ceasul morţii şi este dezlipit de cele pământeşti, deja […]

Articole postate de același autor
2286

Să ai în mână, în loc de piatra care doboară, iubirea care iartă!

Dacă e să ne întoarcem în Vechiul Testament, atunci nu numai homosexualii trebuie omorâţi cu pietre (Levitic 20, 13)… Să-i omorâm şi pe cei care nu-şi ascultă părinţii (Levitic 20, 9), pe toţi cei care, sărmanii, au fost să-şi ghicească (Levitic 20, 6), pe cei care s-au culcat cu femeia altuia (Levitic 20, 10), pe toţi […]



Urmăriți-ne pe Facebook!