Religia noastră e bărbătească. Ea este îndrăzneaţă şi înţeleaptă, ci nu căldicică şi sentimentală. Absenţa bărbatului în bisericile noastre înseamnă lipsa teologiei, deoarece a înţelege creştinismul şi a-l explica este în stare – cu anumite excepţii – doar mintea bărbatului.
Bisericile trebuie să fie pline de bărbaţi. Rugăciunea în genere este treaba bărbatului, pentru că necesită nu atât sentimente, cât tărie şi atenţie.
Intri într-o biserică occidentală şi vezi o femeie în bonetă, stând în faţa Crucifixului şi rugându-se, fie pentru soarta sa femeiască, fie pentru copiii flămânzi din Camerun. Intri în biserica noastră – şi o vezi pe sufleţica-soră fâlfâind între sfeşnice, punând lumânărele şi şoptind rugăciuni – fie pentru copilaşii neînţelepţi, fie pentru bărbăţelul (berbecuţul?) dispărut. Iată care este dominanta vieţii religioase. Nenorocirea personală a femeii şi ruga şoptită în faţa Chipurilor Sfinte.
Dar unde-s bărbaţii noştri? Beau? Cuceresc munţii în căutarea adrenalinei? Sunt în Africa la safari? La pescuit, făcând bătături pe fund? Fac bani, pentru ca, ajungând la vârsta de „puţin peste” cincizeci, să se mai însoare o dată cu o fetişcană tinerică? Cresc burţile, în loc să-şi crească fiii? Îşi lustruiesc pleşuviile pe perne străine? Ah da, am uitat: stau pe bloguri, cu spumă la gură, antrenându-şi degetele cu tastatura. Unde sunt 90% din acele fiinţe care sunt botezate pentru un scop oarecare, dar din anumite motive nu vin la biserică şi nu-şi antrenează sufletul în rugăciune?
Şi eu am o pretenţie – nu atât faţă de bărbatul contemporan, cât faţă de noi toţi: de ce bărbaţii rugători nu fac majoritatea în bisericile noastre? Ne dăm noi oare seama că această statistică e soră cu moartea? Umpleţi bisericile cu reprezentanţii puternici şi înţelepţi ai primei şi celei mai importante părţi ai omenirii, cu cei care sunt creaţi primii, şi prin aceasta veţi elibera cluburile de noapte, cazinourile, clinicile de reabilitare a narcomanilor şi tot felul de locuri mlăştinoase cu activitate politică bolnăvicioasă. Femeile doar vă vor mulţumi pentru aceasta. Ele sunt sătule până-n gât să tot trăiască printre cârpe, nemernici şi trândavi. Iar transformarea nemernicului şi trândavului într-un om adevărat doar prin lucrarea harului este posibilă.
sursa: Pravoslavie.ru Tradus şi adaptat de preotul Constantin Cojocaru
