Biserica scoate suflete din iad prin puterea liturghiei şi a parastasului, dar cu o singură condiţie: Cel care a murit să fi murit cu nădejdea învierii şi a vieţii veşnice!
Am spovedit oameni care nu au fost la biserică dar sunt morali şi buni din fire, dar m-am mirat când am găsit oameni care calcă pragul bisericii, dar sunt de o răutate feroce şi au apucături reptiliene.. mai rău decât crocodilii.. gata să muşte, gata să atace, gata să facă rău!
Şi am întrebat şi eu:
– Dar totuşi mergeţi la biserică, ce-i cu atitudinea asta ostilă faţă de semeni?
– Părinte, am o stare mai nervoasă din fire!
– Da, ai un drac în tine, scoate-l până nu e prea târziu! Nu poţi să mergi la biserică şi să fii plin de ură şi de răutate şi să faci rău şi să te răzbuni, să duşmăneşti să batjocoreşti! Nu ţine de ortodoxie! Şi a zis:
– Părinte, nu mă pot schimba!
Asta întradevăr o pacoste, un necaz..
La Dumnezeu nu se cântreşte numărul de mers la biserică şi nici faptul că te împartăşeşti des, atâta timp cât nu luminează în tine harul Duhului Sfânt, cât viaţa ta nu-i constructivă şi plan de jerfă pentru aproapele de lângă tine. Eşti un mare zero, cum se spune la matematică, mulţime vidă..un otodox fără roadă!
Am cunoscut odată o persoană care postea până murea de foame, Dumnezeu să o ierte că a murit ca un câine, neştiută de nimeni.. au găsit-o putredă în casă, au strâns-o cu un ţol, au băgat-o într-un sac şi au dus-o la cimitir.
Şi îi spuneam când trăia:
Ai diavol în tine, dacă nu cureţi acestă stare vei muri ca un câine. Degeaba vii la împărtăşit şi te-ai rupt în două cu postul. Tu nu vei muri ca lumea, vei muri urât şi aşa a fost! O pomenesc mereu dar era un om plin de venin, întodeauna vedea vrăji, în toată lumea vedea duşmani, toata lumea o bârfea,pe toată lumea o vorbea de rău, iar dacă o atingea cineva, spunea că satana i-a stricat ziua. Avea tot felul de apucături şi o atitudine înfricoşătoare. Nu poţi să trăieşti neutru în jurul semenilor tăi! Dacă îi întindea cineva de pomana, îi dadea peste mână si dacă îi dădea cineva „Bună ziua!” se întorcea cu spatele. Am pus pe cineva o dată să-i dea o haina noua pentru că umbla cu una ruptă, şi i-a dat foc, a zis că sunt vrăji în ea!
Deci, până acolo merge nebunia credinţei nesănătoase!
