Aseară, am trăit una dintre cele mai dureroase experiențe ale vieții mele. Eram în market-ul de cartier, unde standul de brânzeturi este lângă cel de dulciuri. Mă uitam la o rotiță de cașcaval. Am auzit discuția:
„- Te rog, mamă, voi fi bună și cuminte. Te rog!
– Nu avem bani, ăștia sunt! Dacă îți iau bomboanele astea, nu mai avem bani de pâine.”
Instinctiv am întors capul.
O femeie simplă, îmbrăcată sărăcăcios, dar curat, cu o puștoaică blondă, cu ochi mari albaștri.
„- Te rog, ai promis că anul ăsta va veni Moșul și ne va aduce bunătăți….”
Stăteam înlemnită, cu rotita de cașcaval în mână.
Copila ținea în mână o punguță cu dropsuri. O priveam și nu-mi venea să cred, că poveștile pe care le auzisem erau adevărate.
Copilul a lăsat punguța cu bomboane pe raft și, trasă de mamă-sa, a plecat mai departe.
M-am întors, teleghidată, spre standul cu dulciuri. Punguța cu bombonele, pe care o ține copila în mână, costa 1,50 lei. Am înghesuit dulciuri în coș și, inevitabil, în drum spre casa de marcat, am trecut pe lângă standul de carne. Femeia respectivă și copila, care se zgâia în geamul de prezentare a produselor.
„- Opt felii de parizer!” a spus și a continuat „Subțiri”.
Am cerut celeilalte vânzătoare un baton de salam de vară și unul de pastramă de porc. Am ajuns la casă înaintea lor. Îmi înotau ochii în lacrimi. Le-am așteptat afară, în fața marketului.
I-am întins sacoșica cu dulciuri copilei blonde:
„- A trecut Moș Crăciun pe aici și ți-a lăsat sacoșica asta la mine, pentru că tu erai în magazin.”
Copila a întors ochii ei mari și albaștri către mamă-sa, întrebători. Iar femeia a dat din cap aprobator.
„- Vezi, mamă, că există Moș Crăciun!” a exclamat.
Priveam mută de emoție, mă durea și mă bucuram în același timp.
Domnilor guvernanți, v-ați mărit pensiile, dar pentru copiluții ăștia ce-ați mărit? Foamea? Frigul? Nimicul?
Sursa contul de Facebook al utilizatorului Arina Arina
