Actualitate

“Adu foarfecele!”

316
  Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor. – Te rog, deschide Psaltirea – îi zise preotul – şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2. Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”. – Destul! Te rog, acum, adu foarfecele! – Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele? – Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ. – Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând. Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007, p. 263-264


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
11732

Două pilde despre bunătate

Doi oameni. Un sătean rău şi fără teamă de Dumnezeu, prinzând în fâneaţa sa un bou al vecinului său, îl lovi şi-i rupse un picior. Vecinul, care era un om bun şi credincios, găsi, în altă zi, în ţarina sa, oile celui care-i lovise boul. I le aduse în curte şi-i zise: – „Iată, vecine, […]

Articole postate de același autor
255

Stăpâna noastră! (O minune a Maicii Domnului)

În părțile Lombardiei trăiau doi soți foarte credincioși care aveau multă evlavie la Maica Domnului. Pentru aceasta, cuprinși de dor dumnezeiesc, au pictat pe un perete al casei lor icoana ei, cheltuind mulți bani pentru ca ea sa devină cât mai frumoasă și mai măreață. De fiecare dată când treceau prin fața icoanei, se închinau […]