Actualitate

“Adu foarfecele!”

526
  Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor. – Te rog, deschide Psaltirea – îi zise preotul – şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2. Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”. – Destul! Te rog, acum, adu foarfecele! – Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele? – Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ. – Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând. Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007, p. 263-264


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
6399

Taina sfintei spovedanii

Discutând despre cele sfinte, un om îi spuse unui călugăr: – Părinte, eu cred în Dumnezeu, însă nu prea merg la biserică. Nu am mai fost la slujbe sau la spovedanie de mult timp şi nu cred că este neapărat să mergi. Este suficient să crezi în Dumnezeu şi atât. – Fiule, îi spuse atunci […]

Articole postate de același autor
6253

Lazăre, suflete, vino afară!

  În Lazăr, cel mort de patru zile, ne regăsim înseși sufletele noastre omorâte de patimi, de energiile ucigașe ale duhurilor necurate cărora le dăm drepturi asupră-ne prin păcat, peste care am așezat apoi, pecetluindu-ne moartea, piatra de mormânt a îndreptățirii, a suficienței, a superficialității, a îndărătniciei, într-un cuvânt: a ne-pocăinței.Așa că, atunci când Hristos […]