“Adu foarfecele!”

933
  Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor. – Te rog, deschide Psaltirea – îi zise preotul – şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2. Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”. – Destul! Te rog, acum, adu foarfecele! – Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele? – Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ. – Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând. Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007, p. 263-264


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
22258

Despre o vindecare de patima beţiei

Un bărbat se îmbăta adeseori, iar când îl certa soţia, îi spunea că bea pentru a-şi uita necazurile. Femeia lui, vrând să-l scape de această patimă, fiind înţeleaptă, ce credeţi că a făcut? Într-o zi, pe când bărbatul ei era la cârciumă, şi-a luat copiii şi s-au dus după el. Acolo, la cârciumă, cum a […]

Articole postate de același autor
815

Compozitor de la Dumnezeu

Muzica adevărată are memorie. Ea ne ţine minte. De aceea ne caută din când în când. Şi ne găseşte. Ca să ne bucure sau să ne mângâie. Ca să ne însenineze sau să ne pună pe gânduri. Doar aşa îmi explic faptul că melodiile lui Anatol Chiriac m-au aflat ori de câte ori am avut nevoie de ele. În momente deosebite, mai bune […]