“Adu foarfecele!”

982
  Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor. – Te rog, deschide Psaltirea – îi zise preotul – şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2. Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”. – Destul! Te rog, acum, adu foarfecele! – Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele? – Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ. – Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând. Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007, p. 263-264


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
971

„Nu, cred în Dumnezeu!”…

Ilie Tudor relatează un alt episod petrecut cu Nichifor Crainic, la Aiud. Într-una din zile, cei doi – Ilie Tudor şi Nichifor Crainic – se îndreptau spre locul de unde primeau de mâncare, improvizat acum undeva în curtea închisorii. Nichifor Crainic era recunoscut, de altfel, pentru veleităţile de gurmand pe care le poseda încă de […]

Articole postate de același autor
744

„Doamne, îmi pare rău, nu pot”

Părinte, aţi vorbit despre suferinţa de bunăvoie şi despre ce trebuie să facem ca să atragem harul lui Dumnezeu asupra noastră. Intrebarea mea se referă la folosirea metaniilor în nevoinţa noastră personală, ca preoţi, şi totodată la introducerea lor în viaţa credincioşilor noştri, ca o mică expresie a suferinţei de bunăvoie. Ce ne puteţi spune […]