“Adu foarfecele!”

869

Postat de către Administrator 10 mai 2016Educația creștină

Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor. – Te rog, deschide Psaltirea – îi zise preotul – şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2. Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”. – Destul! Te rog, acum, adu foarfecele! – Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele? – Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ. – Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând. Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007, p. 263-264

Articolul PrecedentCum să treci oile peste o punte

Articolul Următor Hristos a Înviat în toți

Articole Asemănătoare

6 aprilie 2016 277

Povestire cutremurătoare despre osândire

Pururea-pomenitul duhovnic de la Schitul Cavsocalivia, ieromonahul Nicodim, mi-a povestit următoarea istorioară luată din niște manuscrise athonite: Un creștin credincios vreme de cincisprezece ani mergea la duhovnicul și-și mărturisea neputințele sale omenești. Într-o zi, așa cum obișnuia, a mers la duhovnicul său ca să se mărturisească și, deschizând ușa camerei duhovnicului, l-a găsit desfrânând cu […]

9 mai 2016
Cum să treci oile peste o punte
8 iunie 2017
„Tată, pot să cumpăr o oră din timpul tău?”

31 martie 2016
Sunt, oare, ierburi care vindecă de păcate?
11 februarie 2017
Ce faci, te face!

Articole postate de același autor

17 februarie 2018 350

Lumea are nevoie de rugăciunea celor care astăzi încă mai au credinţă. Câteva gânduri la începutul Postului Mare

Asceza creştină, sau nevoinţa, nu priveşte doar ideea de a se abţine de la consum în diverse feluri. Una dintre formele cele mai dificile de asceză pentru noi este de fapt iertarea, şi mai cu seamă pentru creştin, care este chemat să ierte fără încetare, aceasta fiind condiţia pentru ca el însuşi să fie iertat […]