“Adu foarfecele!”

938
  Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor. – Te rog, deschide Psaltirea – îi zise preotul – şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2. Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”. – Destul! Te rog, acum, adu foarfecele! – Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele? – Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ. – Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând. Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007, p. 263-264


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
926

Fiți atenți la ceea ce cereți!

Grişa învăţa foarte bine, însă era destul de egoist, dorind să fie cel mai bun elev din clasă. Cu puţin timp în urmă, în clasa lor venise un coleg nou, care, spre marea nemulţumire a lui Grişa, era eminent! Atunci când răspundea noul său coleg, Grişa nu-şi mai găsea locul pe scaun, atât de mult […]

Articole postate de același autor
564

,,Să nu ne ţinem departe de lume, ci să fim sarea pământului şi lumina lumii”

Ajutorarea semenilor a fost, dintotdeauna, o prioritate a Bisericii. Mântuitorul a spus despre Sine Însuşi: „Iată Eu sunt în mijlocul vostru ca Unul Care slujeşte”” (Luca 22, 27). Aşa cum Domnul Însuşi mărturisește limpede în parabola samarineanului milostiv, slujirea în numele mântuirii lumii şi a omului nu poate fi mărginită, ajutorînd pe cel flămând, pe […]