“Adu foarfecele!”

787
  Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor. – Te rog, deschide Psaltirea – îi zise preotul – şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2. Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”. – Destul! Te rog, acum, adu foarfecele! – Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele? – Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ. – Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând. Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007, p. 263-264


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
8590

Toţi vrem în Rai, însă niciunul nu suntem dispuşi să murim pentru asta

Înaltpreasfinţitul Ioan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, obişnuieşte ca în predică, pentru a fi într-un contact direct cu auditoriul, să întrebe, să verifice atenţia credincioşilor, în momentul în care li se adresează. Intr-una din astfel de predici, într-o atmosferă cu totul binecuvântată şi în care, efectiv, simţeai prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, Inaltpreasfinţitul, cu glasul […]

Articole postate de același autor
32

Nu lăsa sufletul să se lenevească…

Aveam 18 ani, el-28. El mai fusese casatorit, dar “sotia nu il intelegea, si au divortat”. Toate acestea imi flatau foarte tare orgoliul infantil. Ma flata si faptul ca el era sufletul oricarei petreceri, organizatorul tututror distractiilor. Toata lumea il iubea: l-am indragit si eu. Ne-am casatorit, am facut nunta; imi aduc aminte de cuvintele […]