Actualitate

“Adu foarfecele!”

625
  Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor. – Te rog, deschide Psaltirea – îi zise preotul – şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2. Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”. – Destul! Te rog, acum, adu foarfecele! – Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele? – Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ. – Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând. Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007, p. 263-264


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
532

Povestea lumânării

Cine vrea să împrăştie lumină trebuie să se pregătească să ardă. Aceasta este lecţia pe care ne-o predă lumânarea. V-aţi gândit vreodată? Lumânarea îşi împlineşte rostul ei doar dacă arde. Sensul ei este acela de a lumina prin ardere. Oamenii sunt, sau ar trebui să fie şi ei, nişte făclii. Mult mai frumoşi decât lumânările […]

Articole postate de același autor
962

După trans-genderi, acum și „oamenii-câine” vor „drepturi egale”

Când fratele tău este bolnav și te doare sufletul de suferința lui, te rogi și faci tot ce poți ca să lucrezi împreună cu el la vindecarea lui. Aceasta este dovada dragostei ce i-o porți. Dar dacă îl aplauzi și-i lauzi „normalitatea” și „diversitatea”, ești cel puțin la fel, dacă nu mai bolnav și mai […]