“Adu foarfecele!”

129

Postat de către Administrator 10 mai 2016Educația creștină

Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor. – Te rog, deschide Psaltirea – îi zise preotul – şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2. Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”. – Destul! Te rog, acum, adu foarfecele! – Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele? – Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ. – Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând. Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007, p. 263-264

Articolul PrecedentCum să treci oile peste o punte

Articolul Următor Hristos a Înviat în toți

Articole Asemănătoare

1 mai 2018 947

Dumnezeu nu oferă niciodată unei persoane mai multe provocări decât poate duce

Intr-o zi, un om bogat trecea pe strada cand, dintr-o data a vazut un batranel sarac, care statea pe treptele unei cladiri. Hainele ii erau murdare, incaltari nu avea in picioare, insa pe fata lui era un zambet incredibil… A vrut sa il intrebe ceva, insa s-a razgandit si a mers mai departe. A doua […]

28 februarie 2017
Cel mai scump lucru din lume
26 iulie 2016
Fiți atenți la ceea ce cereți!

12 noiembrie 2018
Pe cine Domnul îl iubeşte, îl ceartă; şi pedepseşte pe tot fiul pe care îl primeşte
10 ianuarie 2017
Eu m-am mântuit!

Articole postate de același autor

27 februarie 2016 13921

Te-am creat pe tine

În drumul său prin pădure, un om a văzut o vulpe care îşi pierduse picioarele. El se mira cum de a putut să supravieţuiască acest animal. Apoi a văzut un tigru care-şi mânca prada. El s-a săturat şi a lăsat vulpii resturile. A doua zi, Dumnezeu hrăni vulpea tot cu ajutorul aceluiaşi tigru. Omul rămase […]