Actualitate

“Adu foarfecele!”

389
  Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor. – Te rog, deschide Psaltirea – îi zise preotul – şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2. Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”. – Destul! Te rog, acum, adu foarfecele! – Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele? – Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ. – Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând. Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007, p. 263-264


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
739

Ei nu mă lasă în biserică!

Când Constantin era copil, bunica adesea îi spunea: «Acum mă însoţeşti la Biserică, de atât că te rog s-o faci, dar aş vrea să ţii minte, când vei fi mare, anume la Biserică vei putea găsi mângâiere şi consolare.  Au trecut anii, Constatin a crescut, iar într-o perioadă a simţit că nu face faţă problemelor […]

Articole postate de același autor
9043

Odă mamei

În căsuța de la țară Pe băncuța de la poartă Ştergând ochii cu năframa, O măicuță stă şi-aşteaptă..   Cine ştie câte lacrimi, Sunt ascunse in năframă Şi câtă iubire-ncape, Într-o inimă de mamă ..?   Plânge inima, suspină, De-ai putea să storci naframa; Griji, nevoi, suspin şi teamă, Toate la trăieşte mama.   Cât […]