Actualitate

“Adu foarfecele!”

676
  Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor. – Te rog, deschide Psaltirea – îi zise preotul – şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2. Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”. – Destul! Te rog, acum, adu foarfecele! – Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele? – Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ. – Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând. Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007, p. 263-264


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
116

Minunile dragostei

Nu trecuse nici un an de când Dumnezeu îi unise prin taina căsătoriei. Erau într-adevăr, o pereche potrivită. El, funcţionar la bancă. Ea, absolventa de liceu, politicoasă şi plină de însuşiri. Cunoştea limba franceză şi pianul.Şi era o gospodină deosebită. Toţi îi lăudau… Însă uneori încercările vieţii vin atunci când nimeni nu le aşteaptă… Fără […]

Articole postate de același autor
6319

Lazăre, suflete, vino afară!

  În Lazăr, cel mort de patru zile, ne regăsim înseși sufletele noastre omorâte de patimi, de energiile ucigașe ale duhurilor necurate cărora le dăm drepturi asupră-ne prin păcat, peste care am așezat apoi, pecetluindu-ne moartea, piatra de mormânt a îndreptățirii, a suficienței, a superficialității, a îndărătniciei, într-un cuvânt: a ne-pocăinței.Așa că, atunci când Hristos […]