7 caracteristici ale postului adevărat

1210

Haideți să vedem, pe scurt, căteva caracteristici ale postului adevărat.

1.Postul nu este o finalitate, ci un mijloc de curățire a patimilor. De aceea, Părinții îl aseamănă cu o sabie sau cu un cuțit care taie patimile.

2.Prin post, Biserica nu arată dispreț mâncării sau trupului omenesc, de vreme ce totul este un dar al lui Dumnezeu, creația Lui. Ce se urmărește este eliberarea de patimi. Părinții Bisericii s-au exprimat frumos: „Nu am fost învățați să fim ucigași de trup, ci ucigași de patimi”. Lăcomia alimentează modul trupesc de gândire și produce erupție de patimi. Postul face ca dorințele trupești să se ofilească, îmblânzește răzvrătirile cărnii și este moartea iubirii de plăcere.

3.Hristos accentuează natura secretă a postului. Nu are rost să postim dacă facem acest lucru ca să ne mândrim: „Iar când postiți, nu fiți posomorâți ca fățarnicii; că ei își mânjesc fețele ca să le arate oamenilor că țin post; adevăr vă spun, își iau plata lor. Tu însă, când postești, unge-ți capul tău și spală-ți fața, pentru ca nu oamenilor să te arăți că postești, ci Tatălui tău Care este întru ascuns; și Tatăl, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare”(Matei 6, 16-18).

4.Postul nu este numai o schimbare de hrană. Trebuie să existe o schimbare în calitate, firește, dar și în cantitate. Sfinții Bisericii spun: „Postul nu este numai să te abții de la mâncare, ci și să mănânci mai puțin și cu mai puțină varietate”. Mîncarea ar trebui să fie limitată. Și mai presus de orice, nu ar trebui să fie alcătuită din produse scumpe care se încadrează în categoria „produse de post”. Aceasta este o parodie și o batjocură a postului.

5.Postul trupesc are nevoie să fie însoțit de postul sufletesc. De exemplu, nu are rost să te abții de la anumite mâncăruri pe de o parte, iar pe de altă parte să insulți oamenii. Un sfânt ascet a spus cândva: ,,Este mai bine să mânânci carne și să bei vin decât să mănânci carnea fraților și surorilor tale, bârfind și condamnând”. De asemenea, postul își pierde semnificația cănd este separat de dragoste. Mulți oameni postesc cu meticulozitate, ei observă litera regulilor postului, dar păstrează ură în inimă împotriva fraților și surorilor. Nici măcar nu le spun ,,Bună ziua” și, adesea, din cele mai neînsemnate motive. Un asemenea post este zadarnic.

6.Mai există si dimensiunea socială a postului, pe care adesea o uităm astăzi. Părinții Bisericii insistă că postul trebuie însoțit de milostenie. Credinciosul ar trebui să pună deoparte ceva și să ofere acel ceva cuiva care este în nevoie. Cu alte cuvinte, este un act de dragoste. Noi uităm această dimensiune astăzi și postul devine doar o schimbare a obiceiurilor alimentare. Și chiar una scumpă.

7.Adevăratul post este o expresie a pocăinței autentice. Fără pocăință, postul este deformat. Nu numai că nu reprezintă niciun beneficiu pentru noi, dar ne poate conduce pe un drum greșit și poate crea o stare de auto-suficiență spirituală în noi. Dumnezeu ne clarifică acest aspect prin gura Proorocului Isaia. Limbajul pe care acest prooroc înfocat îl folosește în numele lui Dumnezeu este foarte aspru, dar și foarte tulburător: „Ei cer acum de la Mine judecată dreaptă și doresc să se apropie de Dumnezeu, zicând: <<De ce am postit noi, dacă Tu n-ai văzut? De ce ne-am umilit noi dacă sufletele, dacă Tu n-ai știut?...>> Nu: în zilele voastre de post vă faceți voile voastre și-i pișcați pe cei care sunt în puterea voastră. Dacă postiți pentru certuri și judecăți și-l bateți cu pumnii pe cel obidit, de ce-Mi aduceți Mie postul, așa cum o faceți astăzi, ca vocea voastră să se audă strigând? Nu postul acesta l-am ales Eu, nici o astfel de zi în care omul să-și necăjească sufletul; chiar dacă-ți vei îndoi gâtul ca un cârlig și chiar dacă ai pune sub tine sac și cenușă, nici chiar așa nu puteți pretinde că postulvostru e primit. Nu un astfel de post am ales Eu, zice Domnul;ci tu dezleagă orice legătură a nedreptății, dezleagă nodurile cu silnicie, lasă-i liberi pe cei striviți și rupe toate înscrisurile cu socoteli nedrepte. Frânge pâinea pentru cel flămând și adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost; dacă vezi pe cineva gol, îmbracă-l și nu-i trece cu vederea pe cei de un neam cu tine,,. (Isaia 58, 2-7, Septuaginta)

Acesta este exact înțelesul real exprimat în imnurile pe care le auzim în Postul Mare:

         ,,Să ținem un post agreabil, plăcut Domnuui. Adevăratul post este să lepădăm răul, să ne stăpânim limba, să ne înfrânăm mânia, să ne abținem de la dorințe, bârfă, minciună și călcarea jurământului. Postul este abținerea de la acestea și este adevărat și agreabil”.

         ,,Să postim precum de bucate, așa și de toate patimile materiale, ca noi, care suntem subjugați sub tirania cărnii, să ne învrednicim să ne atingem de Miel..”.

,,Postind, fraților, trupește să postim și duhovnicește. Să dezlegăm toată legătura nedreptății. Să rupem încurcăturile tocmelilor celor silnice. Să dăm flămânzilor pâine și pe săracii cei fără de case să-i aducem în casele noastre; ca să luăm de la Hristos Dumnezeu mare milă”.

Traducere: Denisa Borza, sursa: www. pemptousia.com 

Se va prelua cu precizarea sursei :  Altarul Credinţei


Articole postate de același autor