Yelena Popovic, regizoarea filmului „Omul lui Dumnezeu”: Undeva, pe drum, îmi lăsasem viața în urmă și murisem

8164

Am cumpărat cartea Viața Sfântului Nectarie și când am citit-o, parcă am fost lovită de fulger. M-am simțit ca și cum fiecare cuvânt din ea a fost scris în sufletul meu. Am avut puternic credința că povestea Sfântului Nectarie trebuie să devină film și am decis să scriu scenariul și să-l regizez.

TATĂL MEU, CA ȘI SFÂNTUL…

Floriana Jucan: Înainte de-a deveni un film, a fost o idee. Cum s-a născut ea?

Yelena Popovic: Am cumpărat cartea despre Sfântul Nectarie la Belgrad, în 2012. Era luna iulie. În sfârșit, am reușit să călătoresc în Serbia după mulți ani, după ce s-a rezolvat cu statutul meu de imigrație în SUA. Era parastasul de un an al tatălui meu. L-am iubit și l-am admirat mult pe tatăl meu. Ca și Sfântul Nectarie, a fost un om drept care a fost persecutat din această cauză. A fost inginer civil, unul dintre cei mai cunoscuți din țară. La început a avut o carieră promițătoare, dar pentru că nu era dispus să-și continue cariera într-un mod lipsit de etică, a fost urât de cei care erau dispuși să facă orice pentru profit. Era un inginer important într-o companie responsabilă de construirea majorității drumurilor și a infrastructurii din Iugoslavia, și a fost conceput un plan viclean pentru a scăpa de el. Au așteptat o zi cu vânt extrem de puternic și i-au ordonat să termine lucrările la una dintre autostrăzi. Asta ar fi presupus ca el să trimită un muncitor să urce foarte sus pe unul dintre piloni, ceea ce ar fi pus în pericol viața acelui om. Tatăl meu a refuzat și l-au trimis în judecată. La proces au adus șase martori mincinoși care au depus mărturie împotriva lui. Drept urmare și-a pierdut locul de muncă. Multă vreme a rămas fără nicio sursă de existență. În cele din urmă s-a angajat într-o fabrică din suburbie unde a câștigat un salariu modest. Un bărbat care a refuzat case și vile în cele mai importante stațiuni din țară și care nu era dispus să fure era acum pedepsit pentru asta. A lucrat în fabrică până s-a pensionat. I-a ajutat gratuit pe studenți să treacă la cele mai grele examene de matematică, fizică și statistică în inginerie. A scris multe cărți în aceste domenii. A fost adesea criticat pentru că e prea sincer și prea corect, dar eu tocmai pentru asta îl admiram. Probabil că soarta lui a influențat plecarea mea din Iugoslavia în căutarea unei vieți mai bune.

Am putea crede că a fost nefericit, dar nu e deloc așa. Era mereu mulțumit. Îmi amintesc că spunea: „Când mă culc, dorm liniştit”.

Uneori citesc Psalmul 4 și-mi amintesc de el: „ Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmulţit. Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat (Psalmul 4 – 7,8).

Bineînțeles, când tatăl meu a murit și când am fost la Belgrad un an mai târziu, a fost foarte prezent în mintea mea. Apoi, am cumpărat cartea Viața Sfântului Nectarie și când am citit-o, parcă am fost lovită de fulger. M-am simțit ca și cum fiecare cuvânt din ea a fost scris în sufletul meu. Am avut puternic credința că povestea Sfântului Nectarie trebuie să devină film și am decis să scriu scenariul și să-l regizez.

Erați un om religios înainte de acest moment?

De când mă știu am crezut întotdeauna în Dumnezeu, deși nu-mi amintesc ca cineva să fi vorbit cu mine despre asta. Părinții mei nu erau oameni religioși. Nici măcar nu am fost botezată. Cel mai probabil pentru că mama mea, care era profesoară într-o școală publică, nu s-a ocupat de acest fapt. La acea vreme oamenii care aveau credință, erau ridiculizați și discriminați. Totuși, le-am spus părinților mei că într-o zi mă voi boteza singură și am făcut-o când aveam 21 de ani, la Los Angeles, în Biserica Ortodoxă Sârbă.

După prima mea spovedanie și Sfânta Împărtășanie, când aveam 25 de ani, m-am angajat în cea mai importantă bătălie din viața mea, bătălia pentru sufletul meu.

S-a produs o schimbare în felul dvs. de a gândi, de a crede, de-a vă raporta la Dumnezeu după acest film?

Undeva pe drum îmi lăsasem viața în urmă și murisem. Durerea emoțională chinuitoare, luptele interioare insuportabile, trădarea, calomnia și suferința prelungită pot face asta.

Totul a culminat la începutul lui aprilie 2016, la Belgrad, și s-a format atunci tunelul iadului prin care am călătorit în Grecia. În acea vară, în Grecia, mergeam la biserică în fiecare dimineață să mă rog, ca să mă pot liniști și să nu cedez. Plânsul îl păstram pentru nopțile în care nu mă putea auzi nimeni.

Atunci moartea mea a fost completă, vechiul meu eu a pierit și, ca un copil nou-născut, m-am angajat să fac un film despre subiectul atât de familiar și atât de drag mie.

Domnul meu Iisus Hristos, Cel care nu m-a părăsit și nu m-a trădat niciodată, a făcut lumină în sufletul meu. Exact atunci a început miracolul realizării filmului Omul lui Dumnezeu. După ce filmul a fost terminat, pot spune că am trăit o pace pe care nu o cunoscusem înainte.

OMUL CARE A FĂCUT POSIBIL ACEST FILM

Mi-ați spus că acest film s-a făcut cu greu, cu resurse puține și cu momente de donații miraculoase, chiar atunci când nu mai aveați nicio speranță. Ne povestiți aceste momente, ce gândeați și cum s-a întâmplat să treceți de la deznădejde la încredere?

Înainte de a începe producția am fost la Mănăstirea Sfântul Nectarie din Eghina pentru a obține binecuvântarea. Maica stareță, Timothea, mi-a dat binecuvântarea și înainte să plec, mi-a spus că voi întâmpina greutăți, dar să nu îmi fac griji pentru că mă va ajuta Sfântul Nectarie pentru că vrea ca filmul să fie făcut. Și, într-adevăr, așa s-a și întâmplat.


Arhimandritul Efrem Vatopedinul Foto Pr Silviu Cluci

Omul care a făcut posibil ca acest film să fie realizat este starețul Efrem de la Sfânta Mănăstire Vatoped. A crezut în film și a luptat pentru el. El a găsit majoritatea investitorilor care ne-au permis să începem și să finalizăm producția.

John Kynigopoulos de la Eurogrop, Giannis Avgerinos de la Deep Dream, Sfânta Mitropolie de Mesogaia, Ingenuity-FO și NP și Minetta Insurance ne-au ajutat să finalizăm finanțarea.

Realizarea filmului Omul lui Dumnezeu a fost o provocare din toate punctele de vedere, deoarece nu aveam toate fondurile deodată și, odată cu pandemia, pur și simplu totul s-a îngreunat. Făceam tot posibilul, dar de multe ori ne confruntam cu sfârșitul producției, caz în care toată realizarea filmului s-ar fi dus de râpă. A fost foarte greu să trecem prin asta. Am avut o mare responsabilitate să termin filmul și să nu-i dezamăgesc pe toți oamenii care au lucrat la el: actorii, echipa, producătorul nostru grec, Kostas Lambropoulos, care știa de dificultăți și totuși a rămas lângă noi, fapt pentru care sunt foarte recunoscătoare.

De câteva ori am aflat în ultimul moment că primim fondurile necesare pentru a continua. A fost un miracol cum a mers totul.

Un alt miracol a fost faptul că nimeni nu a contractat virusul pe toată durata filmărilor. Așa cum îmi spusese stareța, a fost greu, dar totul s-a rezolvat în final, pentru că Sfântul Nectarie a fost cu adevărat cu noi. L-am simțit!

Care este rolul acestui film în lumea de azi?

Înainte să încep această producție, spuneam adesea că vreau să fac un film care, înainte de toate, să îi ajute pe cei care suferă. După cum mi-au mărturisit mai multe persoane, se pare că filmul  chiar ajută oamenii, că are o forță vindecătoare. Asta mă face foarte fericită. Vă voi împărtăși o mărturie care m-a mișcat profund. În urmă cu un an, am primit un e-mail de la o doamnă care mi-a luat un interviu. Nu e creștină ortodoxă. A simțit impulsul de a-mi scrie că și-a pierdut soțul de cancer și că era devastată. Fiica lor este singurul motiv pentru care încă mai trăia. Mi-a mărturisit că n-a mai avut dorința de a trăi decât după ce a văzut Omul lui Dumnezeu și mi-a mulțumit pentru acest film care „i-a dat speranță” și „voința de a continua să trăiască”.

Exemplul Sfântului Nectarie este unul important în zilele noastre. Dragostea, iertarea și smerenia lui ne pot învăța multe. Astăzi, smerenia este aproape uitată, deseori e privită ca slăbiciune. Contrar credințelor moderne, oamenii umili sunt puternici și încrezători, și au curajul să lupte. Fără smerenie și iertare, lumea se poate transforma în ură și haos, ceea ce generează instabilități și războaie. Din păcate, vedem deja rezultatele catastrofale ale neprihănirii de sine, ale urii, lipsei de iertare și ale lipsei de umilință.

Mikey Rourke în scena unui om bolnav, paralizat, vindecat în mod miraculos doar prin atingerea hainelor purtate de Sfântul Nectarie
Foto Simeon Entertainment

DISNEY VERSUS CREDINȚĂ

Disney a cheltuit 180 de milioane de dolari pentru Strange World, un film al cărui personaj principal este un LGBT și-a avut cele mai proaste încasări din toată istoria companiei. Dumneavoastră, cu un film făcut cu o sumă infimă, ați ajuns în topuri, inclusiv în progresista Americă. Cum explicăm acest fenomen?

Filmul meu a fost făcut cu mai puțin de două milioane de euro. Am făcut tot posibilul să-l fac cât se poate de uman și de onest. Scopul meu principal a fost să-l aduc pe Sfântul Nectarie în inimile oamenilor.

Faptul că acesta este primul film realizat despre un sfânt creștin ortodox, care a fost distribuit în întreaga lume și care a avut succes și în țările care nu sunt creștine ortodoxe, trebuie să i se datoreze Sfântului Nectarie. El este explicația!

Cine sperați să vă ajute și nu a făcut-o?

Inițial, filmul trebuia să fie finanțat ca o coproducție între Grecia, Serbia și Croația. Din păcate, din cauza subiectului religios, Centrul de Film Grec nu a putut da undă verde realizării. Nu spun nimic împotriva oamenilor care lucrează acolo. Centrele de film european sunt finanțate de persoane care transmit foarte clar că proiectele care vorbesc despre credință și Dumnezeu nu trebuie finanțate sau promovate.

Scenă din timpul filmărilor la Omul lui Dumnezeu în Insula Eghina
Foto Marilena Anastasiadou

Unde ați filmat?

Totul a fost filmat în șapte săptămâni, în zona Atenei și două zile în Eghina.

Ați interacționat cu Sfântul Nectarie până la acest film?

De când am fost pentru prima dată la Eghina, la mănăstirea Sfântul Nectarie, în 2013, simt că el este prezent și foarte viu. Simt că este tatăl meu, fratele meu, cel mai bun prieten al meu.

Yelena Popovic pe platourile de filmare
Foto Marilena Anastasiadou

Ce vă doriți pentru viitor?

În viața mea profesională sper că voi putea să mai scriu și să regizez câteva filme. De asemenea, lucrez la extinderea companiei noastre de producție Simeon Entertainment. Planul este de a avea o subsidiară, Simeon Faith, care se va concentra pe producerea unor filme precum Omul lui Dumnezeu. În viața mea personală, sper că voi continua să duc lupta cea bună și să am pace.

PRIN CIMITIRUL MINȚII MELE

Bisericile occidentale au devenit mai mult obiective turistice și săli de concerte. Ne așteaptă același pericol?

Sper că nu. Cel mai important aspect la biserica noastră este să păstrăm adevărul și misterele. În vremurile străvechi, în epoca de început a creștinismului, oamenii se adunau oriunde puteau să se închine la Dumnezeu și să primească Sfânta Împărtășanie. În ciuda tuturor acestor dificultăți, viața religioasă era foarte vie pentru că biserica este trupul lui Hristos și poporul Său. Credincioșii sunt biserica. Cine știe cum merg lucrurile, poate că cei care sunt cu adevărat apropiați de Hristos ar putea fi nevoiți, într-o zi, să se întoarcă în catacombe!

Sunteți de origine sârbă, trăiți în Grecia și, în același timp, un om cosmopolit care călătorește și petrece mult timp în Occident. Cum  face Ortodoxia diferența între cele două lumi?

Dacă mă gândesc la acest aspect al vieții, povestea mea este unică. M-am născut în Serbia, într-o țară ortodoxă, dar în timp ce locuiam în Serbia nu știam nimic despre credința creștin-ortodoxă. Nu știam cine este Iisus Hristos, cine este Maica Domnului. Știam cine este Sfântul Nicolae, pentru că familia tatălui meu l-a sărbătorit timp de sute de ani. Am aflat cine era Iisus când am plecat în Statele Unite. În Miami, am primit o Biblie de la doi oameni fără adăpost care predicau Evanghelia pe străzi. Aveam nouăsprezece ani atunci.

După ce am citit Biblia, m-am îndrăgostit de Iisus. La douăzeci și cinci de ani, m-am spovedit pentru prima dată și am primit Sfânta Împărtășanie în Biserica Ortodoxă Sârbă din Los Angeles. După ce am luat Euharistia (Sfânta Împărtășanie), am simțit o prezență divină care a durat ore întregi. Îmi amintesc că am râs și am plâns în același timp și îmi amintesc că prietena mea a spus: „În sfârșit, Yelena s-a îmbătat!”. Nu mă îmbătasem cu alcool. Ea nu putea înțelege asta. Nu puteam să explic cu adevărat ce se întâmpla, dar acesta a fost un punct fără întoarcere pentru mine.

Am intrat într-o viață liturgică și în bătălia care va dura până la capăt. Am fost foarte norocoasă să am șansa de a-l întâlni pe starețul Efrem din Arizona, actualul stareț Paisie și să merg  în mod regulat la mănăstirea Sfântul Antonie din Arizona, timp de cincisprezece ani.

Am avut exemple grozave de adevărați părinți ortodocși și, ca începătoare în Ortodoxie, am fost foarte norocoasă să primesc și să văd adevărul de la cei care l-au trăit.

Starețul Efrem a construit 19 mănăstiri creștin-ortodoxe în SUA și Canada. Există un număr imens de oameni în Occident care sunt în căutarea adevărului și care devin ortodocși. Ca să citez o frază celebră: „Ortodoxia este un secret cel mai bine păstrat în Occident”. Pe măsură ce lumea, în special lumea occidentală, devine din ce în ce mai profană, diferite confesiuni creștine devin și mai laice. Din acest motiv, există un exod uriaș din creștinism și alte credințe în general. Cu toate acestea, mulți oameni caută adevărul și gravitează către ceva care este mai tangibil, mai trăibil și mai puțin sec și doar logic. Acesta este motivul pentru care oamenii gravitează spre Ortodoxie. În prezent, sunt în Grecia și mă bucur de comorile incredibile ale Ortodoxiei pe care această țară, în care apostolii au umblat și au predicat, le are de oferit. Sunt cu adevărat binecuvântată să experimentez asta. Dar totul se reduce la acea relație personală cu Dumnezeu. Am văzut mulți oameni aici, în Grecia și în Serbia, care nu sunt credincioși, în ciuda tuturor lucrurilor sfinte pe care le-au moștenit și în care s-au născut, și am văzut convertiți la ortodoxie în Occident față de care m-am simțit spiritual umilă.

Vă mărturisesc că am fost foarte smerită și mișcată de evlavia și de credința oamenilor din România.

Vă reproșați ceva?

Când mă uit înapoi la viața mea, sunt lucruri pe care, dacă aș avea șansa să mă întorc în timp, cu siguranță le-aș face altfel. Cu toată sinceritatea, pot scrie o carte despre ce să NU fac! Dar, așa cum vă spuneam, duc bătălia pentru sufletul meu. În aceasta luptă, lucrurile-cheie sunt pocăința constantă și iertarea. A căuta prin cimitirul minții mele în acest context ar fi mândrie și îngăduință de sine.

Care este omul providențial al acestui proiect, al acestui film?

Tatăl meu.

Vă mulțumesc pentru această discuție, sper că am recuperat după seara Avanpremierei filmului, de la cinematograful Park Lake, din Titan, când trebuie să ne cunoaștem, când mi s-ar fi părut normal și logic să vin să vă exprim impresiile mele despre filmul pe care îl văzusem, dar, plângând și fiind răvășită, am părăsit sala, spunându-vă printre lacrimi: Îmi pare rău, sunt fără cuvinte acum!

Cred că m-a impresionat mai mult decât orice mi-ați fi spus! A fost, probabil fără să vă dați seama, cel mai frumos compliment pentru mine, ca regizor. Lacrimile dumneavoastră au fost mai mult decât vorbele!

Omul lui Dumnezeu este blockbuster internațional, aclamat de critici, având ca subiect viața Sfântului Nectarie

• Filmul cu cele mai mari  încasări din Grecia în 2021

• A fost în Top 5 filme cu cele mai mari încasări din S.U.A. la 21 și 28 martie pentru proiecții (2 seri) pe 800 de ecrane din toată țara

• 14 premii câștigate și 12 nominalizări

• Peste 600.000 de bilete de teatru vândute la nivel internațional în SUA, Grecia, Franța, Serbia, Australia, Rusia, România, Marea Britanie, Germania, Austria, Benelux, Elveția, Suedia și Norvegia

• Cu actorul nominalizat la Oscar, Mickey Rourke

• Scenariu și regia sunt făcute de o femeie.

• Colona sonoră a filmului este compusă Zbigniew Preisner, de două ori câștigător al Premiului Cesar, cu interpretarea specială a câștigătoarei Globului de Aur, Lisa Gerrard.

• A primit pe IMDb scorul de 7,2/10 și 94%  pe Rotten Tomatoes.

 

În rolurile principale au fost distribuiți:

• Aris Servetalis – Apples (2020), The Waiter (2018), Alps (2011)

• Alexander Petrov – Attraction I & II, Ice I & II, Text (2019);
• Mickey Rourke– The Wrestler (2008), Iron Man 2 (2010), 9 ½ Weeks (1987);

 

Omul-lui-Dumnezeu-film-regizat-de-Yelena-Popovic-Q-Magazine

 

Sursa: qmagazine.ro


Articole postate de același autor
966

A doua Duminică din Postul cel Mare, a Sfântului Grigore Palama, cinstită la Catedrala Episcopală ,,Sf. Bnc. Knz Alexandru Nevski” din mun. Ungheni

În a doua Duminică din Postul cel Mare, a Sfântului Grigore Palama, 28 martie 2021, Preasfinţitul Petru, Episcop de Ungheni și Nisporeni, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Episcopală „Sf. Bnc. Knz Alexandru Nevski” din municipiul Ungheni. În dimineața zilei Preasfinţia Sa, a fost întâmpinat de soborul de preoţii slujitori şi creştinii Catedralei. În cadrul Sfintei Liturghii după citirea pericopei […]


Foto