Hristos din noi creşte şi se dezvoltă. Altfel, la judecată eşti tras la răspundere pentru chinuirea lui Dumnezeu din noi. Dumnezeu ne-a dat daruri şi noi avem datoria să le facem să crească.
Noi suntem răspunzători de darurile lui Dumnezeu. Noi însă nu le cunoaştem, le ţinem ca lucruri sub obroc, dar vom răspunde de ele la judecata din urmă. După moartea noastră de aici, dincolo vom afla măsura noastră, până unde trebuia să ajungem cu schimbarea în bine. Căci ne poartă îngerul păzitor. După ce trecem în vămile văzduhului (unde cunoaştem şi recunoaştem păcatele), ne ducem în rai şi ni se arată măsurile unde trebuia să ajungem funcţie de înzestrarea de la Dumnezeu a celor botezaţi cu cinci, doi sau un talant. După acei talanţi se cunoaşte datoria unde trebuia să ajungem cu sfinţenia vieţii pământeşti.
Dacă n-am împlinit măsura aceasta, vom fi traşi la răspunderea judecăţii după trândăvia noastră pe care am iubit-o mai mult ca pe Dumnezeu.
Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, p. 15
