Actualitate

Vindecarea unui copil demonizat de către Maica Domnului

4966

Din însemnările mele personale am să adaug această istorisire pe care am consemnat-o pe 24 aprilie 1988.

În ziua aceea au sosit la mănăstirea noastră doi episcopi din România, Epifanie al Buzăului şi Gherasim de la Râmnicu-Vâlcea, însoţiţi de părintele Sofian, stareţul mănăstirii Antim din Bucureşti, care era şi un ales pictor bisericesc. Acesta din urmă ne-a istorisit întâmplarea ce urmează.

Undeva, în afara Damascului, capitala Siriei, există o mănăstire ortodoxă de maici, ridicată în cinstea Maicii Domnului, unde se află şi o icoană făcătoare de minuni. Într-o zi, în anul 1983, o femeie săracă musulmană şi-a adus la mănăstire copilul demonizat. Îl purtase pe la toate geamiile din regiune, dar nimeni nu a putut să o ajute. O sfătuise să vină aici o creştină din Damasc.

Părinţii slujitori ai mănăstirii i-au făcut şapte zile la rând slujba Sfântului Maslu şi i-au citit şi Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. În a şaptea zi, prin Harul lui Hristos, rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi Sfintele Taine copilul s-a vindecat.

La sfârşit, musulmana a întrebat-o pe cea care o îndrumase acolo ce cadou ar putea să ducă la mănăstire, în semn de recunoştinţă. Aceea i-a spus să nu ducă nimic, în afară de o sticlă de ulei.

În duminica următoare, femeia a luat sticla de ulei şi a plecat spre mănăstire. Ajungând, a început să urce scările bisericii. Deodată a alunecat şi a căzut. Sticla s-a spart şi uleiul s-a răspândit pe scări. Femeia a început să plângă de supărare că nu a putut să-i mulţumească Maicii Domnului. Încerca să adune uleiul cu năframa şi să cureţe treptele. Deodată a observat că pe scările bisericii s-a format din uleiul curs, în chip foarte evident, imaginea Maicii Domnului, stând în picioare şi neputând fi ştearsă cu nimic. Astăzi această formă este protejată de un chenar de fier şi stă ca mărturie a minunii petrecute.

Prin această minune Maica Domnului ne-a arătat că a primit darul femeii necăjite şi că recunoştinţa îi este bineplăcută lui Dumnezeu.

 Din Părintele Damaschin Grigoriatul, Minunile – mărturie a dreptei credinţe, Editura Areopag, 2011, p. 93-94


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
5798

O taină, un crin pe care nu trebuie să îl atingem, trebuie doar să ne bucurăm, de mireasma pe care o răspândeşte împrejur

„De Tine se bucură toată făptura ceea ce ești plină de dar”  Iubiţi frați și surori întru Hristos, Dacă pentru noi creștinii, orice sărbătoare ortodoxă este un prilej de bucurie, cu atât mai mult Naşterea Maicii Domnului, care în limbaj popular se cheamă şi Sfânta Mărie Mică. În cultul Bisericii Ortodoxe, Nașterea Maicii Domnului este […]

Articole postate de același autor
5479

Nu te grăbi să crești!

Nu te grabi să cresti! Adultții sunt mai triști decât copiii. Nu mai văd la fel de bine, de aceea pierd multe lucruri frumoase, un răsarit de soare, o picatură de rouă, o buburuză… Trec zi de zi pe langa ele dar nu le văd. Nu mai aud la fel de bine așa că nu […]