Actualitate

Vindecarea unui copil demonizat de către Maica Domnului

5495

Din însemnările mele personale am să adaug această istorisire pe care am consemnat-o pe 24 aprilie 1988.

În ziua aceea au sosit la mănăstirea noastră doi episcopi din România, Epifanie al Buzăului şi Gherasim de la Râmnicu-Vâlcea, însoţiţi de părintele Sofian, stareţul mănăstirii Antim din Bucureşti, care era şi un ales pictor bisericesc. Acesta din urmă ne-a istorisit întâmplarea ce urmează.

Undeva, în afara Damascului, capitala Siriei, există o mănăstire ortodoxă de maici, ridicată în cinstea Maicii Domnului, unde se află şi o icoană făcătoare de minuni. Într-o zi, în anul 1983, o femeie săracă musulmană şi-a adus la mănăstire copilul demonizat. Îl purtase pe la toate geamiile din regiune, dar nimeni nu a putut să o ajute. O sfătuise să vină aici o creştină din Damasc.

Părinţii slujitori ai mănăstirii i-au făcut şapte zile la rând slujba Sfântului Maslu şi i-au citit şi Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. În a şaptea zi, prin Harul lui Hristos, rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi Sfintele Taine copilul s-a vindecat.

La sfârşit, musulmana a întrebat-o pe cea care o îndrumase acolo ce cadou ar putea să ducă la mănăstire, în semn de recunoştinţă. Aceea i-a spus să nu ducă nimic, în afară de o sticlă de ulei.

În duminica următoare, femeia a luat sticla de ulei şi a plecat spre mănăstire. Ajungând, a început să urce scările bisericii. Deodată a alunecat şi a căzut. Sticla s-a spart şi uleiul s-a răspândit pe scări. Femeia a început să plângă de supărare că nu a putut să-i mulţumească Maicii Domnului. Încerca să adune uleiul cu năframa şi să cureţe treptele. Deodată a observat că pe scările bisericii s-a format din uleiul curs, în chip foarte evident, imaginea Maicii Domnului, stând în picioare şi neputând fi ştearsă cu nimic. Astăzi această formă este protejată de un chenar de fier şi stă ca mărturie a minunii petrecute.

Prin această minune Maica Domnului ne-a arătat că a primit darul femeii necăjite şi că recunoştinţa îi este bineplăcută lui Dumnezeu.

 Din Părintele Damaschin Grigoriatul, Minunile – mărturie a dreptei credinţe, Editura Areopag, 2011, p. 93-94


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
3892

PS Petru: Dacă am şti cât de mult ne iubeşte Maica Domnului

Iubiţii întru Hristos fraţi şi surori, întotdeauna noi creştinii ortodocşi trebuie să aducem cuvinte de laudă Maicii Domnului, dar mai cu seamă atunci cînd biserica cinsteşte prin slujbele ei un eveniment sau o întîmplare din viaţa Maicii Domnului, care ne este şi mama noastră cea bună. La toate sărbătorile închinate Preasfintei Fecioarei Maria, găsim cuvinte […]

Articole postate de același autor
422

Nu trebuie să ne comparăm cu semenii noştri muritori, ci cu Hristos…

Niciodată nu vom putea ajunge la adevărata smerenie, chiar dacă mărturisim că suntem mai răi decât toţi oamenii, pentru că aceasta înseamnă a ne compara cu semenii noştri. Adevărata smerenie presupune o altfel de comparaţie: ne comparăm pe noi înşine cu chipul omului care ni s-a descoperit în Iisus Hristos, chipul în care Dumnezeu l-a […]