Actualitate

Viața noastră de familie poate fi Raiul pe pământ

6034

Familia este un organism unitar, iar soţii trebuie să ştie să interacţioneze, să slujească în mod coordonat unul altuia şi scopului lor comun.

Există o alegorie care spune că i-a fost arătat cuiva iadul, pe urmă Raiul. La început, a văzut o uriaşă sală de ospeţe, în care mesele crăpau de greutatea mâncărurilor, dar toţi mesenii aveau legate de mâini furculiţe şi cuţite de un metru, cu care nu puteau să ducă mâncarea la gură. Istoviţi, se străduiau iar şi iar să apuce mâncarea cu furculiţa, rănindu-i pe toţi cei din jur şi murdărindu-se din cap până în picioare, dar nu reuşeau să bage nimic în gură.

După aceea, omului nostru i-a fost arătat Raiul. Spre marea lui mirare, a văzut aceeaşi sală magnifică şi tot oameni cu furculiţe şi cuţite de un metru, însă aceştia arătau sătui şi mulţumiţi. S-a uitat mai bine şi a văzut că ei îşi mişcau furculiţele cu îndemânare, dar nu încercau să-şi bage singuri ceva în gură, ci îi hrăneau pe ceilalţi, întrebându-i ce ar mai dori.

Această parabolă se aplică foarte bine în viaţa de familie, în căsnicie trebuie să procedezi în aşa fel încât să-ţi fie bine nu numai ţie, ci tuturor membrilor familiei, să ajuţi, să sprijini, să dai dovadă de compasiune. Viaţa noastră de familie va deveni atunci Raiul pe pământ, dar putem cu uşurinţă s-o transformăm în iad, dacă ne gândim numai la noi înşine.

Pr. Pavel GumerovConflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, pp. 75-76


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
4777

Un mare rău în relaţiile conjugale este limba neînfrânată

In niciun caz nu trebuie ca soţii să-şi îngăduie grosolănii, violenţe şi jigniri. Adeseori, un mare rău în relaţiile conjugale este reprezentat de limba neînfrânată, atunci când soţii, aprinşi de mânie, îşi aruncă unul altuia jigniri de tot felul. Rănile lăsate în suflet de aceste săgeţi verbale sângerează apoi multă vreme. Cartea Sfântă pune pe […]

Articole postate de același autor
471

„Părinte, iartă-mă”

Ce pot sa spun e ca parintele avea forta. Cand am intrat prima oara in biserica, m-am asezat dupa cuviinta in dreapta, iar sotia mea in stanga, la oarece distanta. Dupa slujba, s-a apropiat, aratand cu degetul spre mine si apoi spre sotia mea. Din toata multimea aceea, ne-a ales doar pe noi, incat si […]