Vântul pustiirii (Urgia cereasca)

715

Ultima poezie profetică – a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul

Iarăși lupte, iarăși sînge
Iarăși zgomot de război,
Iarăși lacrimi nesfîrșite,
Iarăși valuri și nevoi!

Cînd a șters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăși
Alte valuri de necaz.

Văduvele iar vor plînge
Cu bătrînii cei sărmani
Și copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.

Pustii-se-vor orașe
Și pe mulți îi vor robi,
Unde sunt cântări deșarte,
Gloanțele vor dănțui.

Iar în locul răsfătării
Și al luxului nebun,
Va domni de-acuma groaza
Și cutremurul de tun.

Care azi, (de zburdăciune),
Umbla goi, nerușinați,
Vor ajunge ca să umble
De nevoie dezbrăcați.

Când sporește răutatea
Se scârbește Dumnezeu,
Pentru asta vin în lume
Și războaiele mereu!


Articole Asemănătoare
302

Să descoperim că vorbele din Apocalipsă se adeveresc: „Eu stau la uşă şi bat”

  În loc să fim atât de încrâncenaţi în a face tot timpul câte ceva, am putea spune simplu: „Mă aflu în prezenţa lui Dumnezeu, ce bucurie, hai să stăm liniştiţi!” Putem ajunge la aşa ceva numai dacă învăţăm să ne deprindem într-o oarecare măsură cu tăcerea, începem cu tăcerea buzelor, cu tăcerea emoţiilor, cu […]

Articole postate de același autor
219

Sângele Lui Dumnezeu! – o întâmplare cutremurătoare

Într-o sâmbătă dimineaţă, pe când părintele Antonie slujea Sfânta Liturghie, a ajuns la momentul sfinţirii Cinstitelor Daruri. Cum era îngenuncheat şi zicea rugăciunea, cu mâinile sprijinite pe Sfânta Masă a dat să se ridice şi să binecuvânteze Cinstitele Daruri, când o picătură de sânge a căzut din înălţime pe mâna lui, împroşcând-o toată. A văzut […]