Unde e casa…

103

Urmându-şi scurtul veac pământesc, un creştin a nimerit la Judecata Domnului.

Dar a fost întâmpinat de o privire nedumerită şi o tăcere îndelungată. Omul nostru nu a rezistat tăcerii şi a întrebat:

– Doamne, ce e cu partea mea? De ce nu-mi vorbeşti? Doar am meritat Împărăţia Cerurilor. Doar eu am suferit! – cu deminitate a cuvântat omul.

– De ce, oare, consideri că suferinţele sunt un merit? – s-a mirat Dumnezeu.

– Am purtat cele mai simple haine şi m-am abţinut de la mâncăruri delicioase, uneori hrana mea nu era decât un păhar cu apă; nu mă apropiam nicicând de femei, a continuat omul. Mi-am istovit trupul cu post şi rugăciune…

– Da, bine – a acceptat Dumnezeu – eu înţeleg că ai suferit. Nu înţeleg altceva, pentru ce anume ai suferit ?

– Pentru Slava Ta, Doamne! – fără a medita a răspuns omul.

– Ce Slavă bună atunci mai am! – a zis trist Dumnezeu. – Deci eu sunt acela care-i forţează pe oameni să îndure foamea, îi impun să poarte zdrenţe şi îi privez de dragoste?

S-a lăsat din nou o tăcere grea .. Dumnezeu în continuare îl privea nedumerit de omul din faţa sa.

– Ce e cu partea mea? – şi-a adus aminte de prezenţa sa omul.

– Ai suferit, zici … – a spus foarte încet Dumnezeu. – oare cun să-ţi lămuresc ca să mă înţelegi … Iată uite, spre exemplu, tâmplarul care a fost înaintea ta. El toată viaţa a costruit case pentru oameni, şi pe timp de frig şi pe timp de arşiţă, şi uneori nici nu avea ce mânca. De multe ori se lovea peste degete, prin toate astea suferea. dar totuşi el construia case. Iar apoi îşi primea plata cuvenită. Iar în cazul tău, se primeşte că toată viaţa doar te-ai lovit cu ciocanul peste degete.

După o pauză Dumnezeu a întrebat…

– Dar unde e casa?…

Asemeni şi noi, adesea ne nevoim şi după părerea noastră chiar „suferim pentru Dumnezeu”. Doar acesta e îndemnul Său, oare la aceasta se aşteaptă de la noi… Căci nici postul peste puterile noastre, şi nici alte înfrânări şi abţineri nu ne vor aduce mult dorita Împărăţie. Ar fi bine ca să ne pregătim de pe acum „casa” cu care ne vom prezenta în faţa lui Dumnezeu.


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
121

Singura noastră salvare este să ne întoarcem la simplitatea noastră

Dumnezeu a dat mare har dumnezeiesc omului. Libertatea de a alege. Dumnezeu nu-l forţează să se mântuiască, nu i-a luat libertatea. Din această cauză, noi, folosind libertatea de a alege spre patimi, alungăm harul lui Dumnezeu de la noi, asta mai ales prin egoism şi mândrie. Cum văd eu lucrurile, astăzi omenirea s-a schimbat. Înainte […]

Articole postate de același autor
204

Aripile care îi vor duce spre cer pe elevii satului Pârliţa

Astăzi, 12 martie 2018, cu binecuvântarea Preasfinţitului Petru, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, Preşedintele Sectorului Eparhial Activitate Pastorală pentru Tineret, Gajim Ioan, a fost prezent în mijlocul elevilor Gimnaziului ,,Ion Vatamanu” din satul Pârliţa. La această Întâlnire, elevii l-au avut în mijlocul lor şi pe clericul catedralei „Sf. Bnc. Mare Knz. Alexandru Nevski”, preotul Nicolai Boian. De-a lungul anului, […]