Ceea ce se întâmplă în lume nu este o noutate. Este firesc să se întâmple toate acestea, căci a Doua Venire a lui Hristos se apropie. Însă oamenii se vor mântui până în ultimele zile ale lumii, după cum ne-a fost făgăduit. Unii se vor mântui, iar alţii se vor osândi.
Lucrarea lor principală, mântuitoare şi de căpătâi este păstrarea credinţei. Iar pentru credinţa proprie şi a celor încredinţaţi grijii noastre ar trebui să ne străduim din tot sufletul şi din toată inima. Pentru oamenii din toate timpurile răsună cuvintele: „Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace! şi După credinţa voastră fie vouă!” Dacă nu este credinţă, nu este nici pace.
Fiecare se mântuieşte după credinţa sa, în domeniul său. Greşelile omeneşti, ale mele, ale dumneavoastră, ale sinodalilor, ale patriarhului ‒ toate vor fi judecate de Dumnezeu. Căci una este judecata lui Dumnezeu, şi alta este judecata oamenilor. Cât de des se întâmplă ca lucrarea ce minţii întunecate de patimi i se pare a fi o greşeală să se descopere, cu voia lui Dumnezeu şi cu timpul, a fi lucrare sfântă, şi cununa să îl încununeze pe cel ce a lucrat aceea!
Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul Crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013, p. 40
