În noaptea aceasta sînt un million de femei care plîng.
Pentru multe dintre ele plînsul a devenit ceva obișnuit.
Unele tocmai au citit o carte, altele s-au despărțit de un suflet drag, unele tocmai au născut. Cineva, pe care l-au iubit, astăzi a ieșit din viața lor, lăsînd în urmă o dîră de amărăciune.
Sînt un milion de case, cu un milion de paturi, în care plîng în fiecare noapte un milion de femei.
Pentru unele luna abia răsare, pentru altele soarele a la asfințit. Pentru că pămîntul e rotund și lumina alunecă peste el ca o apă înceată, picurînd pe creștetul celor un milion de femei care plîng.
Mă veți întreba de unde știu de taina celor un milion de femei care plîng, mă veți întreba dacă știu asta cu adevărat.
Știu, vă voi spune, pentru că m-am furișat de după pernă, pentru că am zburat în jurul pămîntului, pentru că n-am putut să dorm în acea noapte în care un milion de femei plîngeau cu luminile stinse și pentru că una dintre ele este mama mea.
Savatie Baștavoi, Cartea despre femei, Cathisma, pag. 39-40
