Prea multă vreme se pierde cu lucruri minore şi oamenii nu-şi găsesc apoi timp pentru Dumnezeu. Însă lucrul cel mai important într-o viaţă obişnuită nu este atât să-ţi găseşti vreme de rugăciune, cât să trăieşti toată viaţa în slujba lui Dumnezeu, adică tot ce faci, să faci pentru slava lui Dumnezeu.
În Pateric, se spune că un părinte pustnic a primit un vizitator. Şi acesta, când a plecat, i-a zis: „Iartă-mă, părinte, că te-am reţinut de la rugăciunea ta”. Şi el a răspuns: „Rugăciunea mea, frate, este să te primesc pe tine, să te odihnesc pe tine şi să te petrec cu dragoste”. Cam aşa ceva trebuie făcut şi din viaţa noastră; adică să facem numai lucruri care sunt spre slava lui Dumnezeu şi ne ţin loc şi de rugăciune, când nu avem un timp anume de rugăciune.
(Arhimandrit Teofil Părăian, în Duhovnici români în dialog cu tinerii, Editura Bizantină, București, p. 86)
