Mai întâi de toate, căutarea lui Dumnezeu nu este un scop. Țelul este întâlnirea cu Dumnezeu. Căutarea lui Dumnezeu reprezintă demersul. Pe de altă parte, demersul îl face mai ales Dumnezeu, nu atât de mult noi. El Se mișcă spre noi prin evenimente, prilejuri, oameni, semne etc. Noi așteptăm întâlnirea cu El și, simplu, stăm de veghe. Ceea ce trebuie să facem este să așteptăm și să avem ochii deschiși pentru a-L recunoaște. Nu reprezintă o reușită a noastră întâlnirea cu Dumnezeu, ci un răspuns la harul Său. Din acest motiv și experierea harului nu este însoțită de mândrie, ci de și o mai mare smerenie.
Pregătirea întâlnirii începe cu lupta curățirii, adică cu eliberarea de patimi, înfrângerea egoismului, cultivarea virtuților. Urmează luminarea minții și succede unirea și comuniunea cu Dumnezeu. Noi ne străduim pentru prima treaptă, celelalte reprezintă lucrul lui Dumnezeu. Este un proces continuu de cădere și înviere. O binecuvântată cale!
Nicolae, Mitropolit de Mesoghéia și Lavreótica, Dacă există viață, vreau să trăiesc,Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 111-112
