Stăruiţi în rugăciune, în nevoinţă, petreceţi o zi fără de păcat!

568

Uneori, când dragostea lui Hristos ne pătrunde, simţim veşnicia. Aceasta nu poate fi înţeleasă pe cale raţională. Dumnezeu acţionează într-un fel propriu, care scapă puterii noastre de percepţie. Nu trebuie să fim prea raţionali în viaţa creştină.

Sunt semne exterioare care ne ajută să apreciem la ce distanţă ne aflăm de Hristos. Urmăm noi cuvântul evanghelic? Am atins desăvârşirea, adică dragostea pentru întreaga lume, fără deosebire între prieteni şi duşmani?

Nu există deosebire între poruncile lui Hristos şi viaţa lui Dumnezeu Însuşi.

Rămânând în poruncile Lui, devenim asemenea lui Hristos.

Cum să petrecem o zi fără de păcat, adică în sfinţenie? Iată o întrebare cu adevărat grea. Cum să ne schimbăm fiinţa, gândurile, sentimentele şi chiar atitudinile pentru a nu mai păcătui împotriva Tatălui ceresc, a lui Hristos, a Duhului Sfânt, a oamenilor, a fratelui nostru şi a tot ceea ce este viu?

Stăruiţi în rugăciune, în nevoinţă, petreceţi o zi fără de păcat. Toate celelalte vă vor fi date de Dumnezeu.

 

Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997, p. 16-17


Articole Asemănătoare
103

Noi ar trebui să trăim cu Dumnezeu așa cum trăiesc doi îndrăgostiți

Scopul rugăciunii, în primul rând, este – nici nu știu pe unde s-o apuc și de-aia ezit cu cuvintele – aș zice [că] este un dialog între om și Dumnezeu. Încep cu omul, pentru că noi ne știm mai bine decât pe Dumnezeu, Care ni se pare că e tare departe. Ar trebui să încep […]

Articole postate de același autor
113

„Acum oștile îngerești însoțesc lemnul cel cinstit…“

Dacă ar fi să ne definim liturgicul, Ortodoxia este cântarea Crucii biruitoare. Suntem la punctul din care ne putem mereu reasuma teologia Crucii, atenți și discreți, bucuroși de marele dar de viață ce izbucnește din ea. Aud mereu în ultimul an, mai ales, că Biserica nu‑și mai asumă smerenia Crucii. Și mă gândesc mereu că, […]