Vaso și Taki s-au căsătorit de tineri, Vaso era o femeie bună și pioasă, în timp ce Taki, deși era și el un om bun, nu era apropiat de biserică.
Tatând-o cu multă dragoste, Vaso a observat caracterul frumos al soțului, bucurându-se și el la rândul său de dragostea soției sale. Dar într-o zi Taki a întrebat-o:
‒ Vaso, am văzut că faci de fiecare dată orice-ți cer și nu mă refuzi niciodată. Eu cu ce ți-aș putea răsplăti?
‒ Am tot ce mi-aș putea dori, i-a răspuns ea, nu vreau nimic altceva.
Însă el a insistat:
‒ Dar eu îmi doresc să te pot răsplăti cumva. Doar spune-mi, și orice îți dorești eu voi face pentru tine.
‒ Dacă insişti, atunci îţi voi spune. Singurul lucru pe care mi l-aș dori ar fi să-ți faci și tu semnul Sfintei Cruci atunci când mâncăm, când mergem la culcare…
Taki a devenit puţin neliniştit, dar, cucerit de bunătatea şi supunerea soției sale, i-a răspuns:
‒ Aşa va fi scumpa mea! Dacă asta îţi doreşti, aşa voi face.
Şi astfel s-a deprins să își facă semnul crucii.
Cum de a reușit Vaso să îl convingă? A reușit pentru că nu l-a constrâns, nu l-a stresat cu nenumărate sfaturi, întrucât știa că astfel nu va ajunge la nici un rezultat. L-a tratat cu bunătate, răbdare și dragoste, iar Taki s-a simțit atât de fericit, încât a vrut să îi răsplătească iubirea.
(Mitropolitul Meletios de Nikopoleos)
