Te-a înjurat cineva? Tu spune-i cuvinte de laudă. Te-a lovit? Tu arată-i răbdare. Te-a scuipat şi te-a umilit? Tu gândeşte-te cine eşti, adică faptul că vii din pământ şi te întorci în pământ. Cine se va pregăti în acest mod va socoti mică orice jignire. Astfel, arătându-te pe tine indiferent la jigniri, nu numai că-l vei pune în încurcătură pe potrivnic, dar te vei arăta vrednic de o mare cunună. (...)
El te-a socotit neînsemnat şi fără slavă? Tu gândeşte-te că eşti „pulbere şi cenuşă” (Facere 18, 27), pentru că nu eşti mai presus decât Avraam, care s-a numit aşa pe sine. Te-a numit neştiutor şi sărac şi de nimic? Tu gândeşte-te că eşti vierme şi că vii din gunoaie, aşa cum a spus şi David (Psalmi 21, 6).
Adaugă la acestea şi pilda lui Moise care, când i-au adresat cuvinte grele Aaron şi Mariam, nu s-a plâns lui Dumnezeu împotriva lor, ci s-a rugat pentru aceştia (Numeri 12, 1-13).
Vrei să fii următor al acestor prieteni ai lui Dumnezeu? Sau al celor plini de duhul vicleniei? Când simţi ispita să înjuri, gândeşte-te că eşti încercat. Astfel, vei merge de partea lui Dumnezeu, arătând îndelungă răbdare, sau vei alerga spre diavol, arătând mânie? Nu pierde ocazia să alegi partea cea bună. Pentru că ori îl vei folosi şi pe vrăjmaşul tău cu pilda blândeţii tale, ori vă veţi păgubi amândoi prin egoismul tău. (Sfântul Vasile cel Mare)
(Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere de Preot Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, p. 41)
