Astăzi, 19 noiembrie 2017, în duminica a XXXIV-a după Rusalii, Preasfinţitul PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, a săvârşit Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală „Sf. Bnc. Knz. Alexandru Nevski” din municipiul Ungheni.
În cuvântul său de învăţătură Ierarhul a menţionat: „Dacă ne-am cerceta pe noi şi am vrea să scriem viaţa noastră, câte am vorbit, şi câte am gândit, şi câte am lucrat, şi câte am auzit, şi câte am înţeles, ar trebui să facem numai pentru un om o carte mai mare decât zece vagoane.
Atâta de felurit şi de repede gândeşte mintea omului! Deci, cum să cuprindă o carte cu şapte peceţi toate gândurile şi toate cuvintele oamenilor? Aceasta este deci o carte nemărginită, este înţelepciunea sau mintea lui Dumnezeu. În mintea Lui sunt cuprinse toate lucrurile, toate cuvintele, toate gândurile, tot ce am făcut înaintea Lui este scris acolo, că El este necuprins după duh, după înţelegere şi după minte. Cu frica Domnului se abate tot omul de la rău. Cu această frică şi David Proorocul pururea se împodobea, spre a nu greşi; de aceea şi zice: „De-a pururea vedeam pe Domnul înaintea mea, ca să nu greşesc”. Apoi Sfântul Isaac Sirul zice: „Frica Domnului început şi temelie a toată fapta bună este”. Iar Sfântul Ioan Scărarul ne sfătuieşte, zicând: „Să ne temem de Dumnezeu măcar cum ne temem de fiară!”.
Marele Vasile şi Sfântul Dorotei, ca şi alţii dintre Sfinţii Părinţi, ne arată că sunt două frici de Dumnezeu: prima este a celor începători, care nu fac binele pentru Dumnezeu, ci fiindcă se tem de muncile viitoare; iar a doua este frica Domnului cea curată, care rămâne în veacul veacului (Psalmi 18, 10); aceasta se naşte din dragostea lui Dumnezeu şi este o frică fiiască, nu de rob sau slugă; şi cu această frică se tem de Dumnezeu toţi cei ce Îl iubesc pe El foarte. Despre aceasta zice psalmistul: „Temeţi-vă de Domnul, toţi Sfinţii Lui” (Psalmi 33, 9). Cu această frică născută din dragostea lui Dumnezeu era îmbrăcat Marele Antonie, când zicea: „Eu nu mă mai tem de Dumnezeu, fiindcă Îl iubesc pe El”. Aceasta este dragostea aceea care scoate frica afară, despre care zice dumnezeiescul evanghelist Ioan în epistola sa cea sobornicească (I Ioan 4, 18). Dar să se ştie că nu poate cineva să câştige frica cea desăvârşită, de nu o va câştiga mai înainte pe cea dintâi. Aşadar, începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu, iar sfârşitul este dragostea Lui; sau, mai bine zis, sfârşitul este desăvârşita şi curata frică, cea care se naşte din dragostea lui Dumnezeu.”
La final soborul preoților catedralei au venit cu un cuvînt de felicitare adresat Chiriarhului cu prăznuirea a 12 ani de slujire întru arhiereu la rîndul său Preasfinția Sa a mulțumit tuturor relatînd din emoțiile trăite în Țara Sfîntă la Sfintele locuri. Toți cei prezenți au primit iconițe de la Ierusalim.
sursa http://episcopia-ungheni.md
