Sfântul Maxim Mărturisitorul ‒ drumul spre sfințenie

1754

Fiu al unor părinți aristocrați, Sfântul Maxim a fost un susținător aprig al Ortodoxiei, luptând împotriva ereziilor monoteliților. A mers până într-acolo încât i-au fost tăiate limba și mâna dreaptă și a fost exilat, dar nu s-a dezis de credința sa până la finalul vieții. Făcător de minuni, Sfântul Maxim a lăsat în urmă o amplă lucrare teologică.

Născut în secolul al VI-lea, Sfântul Maxim Mărturisitorul alege să părăsească viața obișnuită pentru calea monahală, după ce profesează pentru o perioadă scurtă ca prim secretar al împăratului Heraclie. Nu doar că se călugărește, ci ajunge stareț al Mănăstirii Hrisopoli, refugiindu-se în Africa în timpul invaziei persane. Sfântul Maxim a luptat împotriva eresurilor lui Pyrrhus, fostul patriarh al Constantinopolului, și ale susținătorilor acestuia, care credeau și promovau ideologia monotelită, a unei singure firi a lui Hristos. Din Africa, Sfântul Maxim a ajuns la Roma, pentru a-l convinge pe Papa Martin I să convoace sinodul de la Lateran, condamnându-i pe monoteliți, iar cei doi au devenit victime ale decretului.

Sfântul Maxim a fost arestat, ca și ucenicul său, și au fost aduși la Constantinopol pentru judecată. Cuviosul Maxim a fost exilat în Turcia, iar după un an a fost reaudiat, dar pentru că a refuzat să retracteze, a fost mutat la Perberis. Aduși din nou la audieri, Sfântul Maxim și ucenicul său Atanasie, precum și Anastasie, apocrisiarul roman, au refuzat să se alinieze monoteliților, așa încât le-au fost tăiate limba și mâna dreaptă și au fost trimiși pe coasta de răsărit a Mării Negre, loc în care Sfântul Maxim a stat până ce a trecut la cele veșnice, la vârsta de 82 de ani, bolnav fiind. Multe minuni au fost săvârșite prin mijlocirea și rugăciunile lui.

Teolog desăvârșit, Sfântul Maxim a lăsat o vastă lucrare ce cuprinde exegeză biblică, dogmatică, ascetică, mistică, liturgică și poezie.

 

Sursa: doxologia.ro


Articole postate de același autor
3029

Postul este în primul rând rugăciune

Începe Postul Mare. Biserica ne transmite mesajul abstinenţei, dar şi al unei rugăciuni cu osârdie. Lăsând din grijile lumeşti, oprind poftele şi plăcerile, sufletul este predispus spre altă rugăciune, mai vie, mai grăitoare. „Milostenia și postul sunt aripile rugăciunii. Rugăciunea noastră niciodată nu zboară mai repede la Dumnezeu ca atunci când e ajutată de post […]