Sfinţii sunt, ca şi noi, membri rugători ai Bisericii, dar cu o credinţă şi putere mult mai tare decât noi. Prin acestea, ei se află aproape de Faţa lui Dumnezeu şi de aceea se pot ruga pentru noi: „că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov V, 16).
În mod deosebit, sfântul al cărui nume l-ai primit la botez îţi stă în preajmă. Ca şi cum ai fi intrat în cămara puterii lui. Numele exprimă o uniune, un fel de rudenie întemeiată pe dragoste. De aceea ziua onomastică este mai importantă decât cea de naştere: ea semnifică legătura cu Biserica cerească, este sărbătoarea sufletului, pe când naşterea este legată de cele ale trupului.
Din Tito Colliander, Credinţa şi trăirea Ortodoxiei, traducere de Părintele Dan Bădulescu, Editura Scara, Bucureşti, 2002, p. 38
