Acest petic de pămînt, vitregit și rîvnit de-a lungul istoriei de colonii și imperii, abia de și-a mai păstrat nealterate zidurile bisericilor și mănăstirilor.
Ceea ce nu au putut Imperiile să ne doboare a fost credința vie a poporului nostru. Chiar dacă țăranul nostru nu știa prea multă carte, dragostea față de Tatăl Ceresc a rămas vie și profundă în inimile lor. Credea și gîndea românește, chiar dacă buzele vorbeau o altă limbă, străină nouă.
Poporul nostru a trăit o adevărată dramă. Am suferit enorm. Au încercat să ne stîrpească intelectualitatea. Ne-au distrus bisericile, am fost văduviți de duhovnicii români. Au plecat unul cîte unul. Unii în veșnicie, alții s-au întors acasă, în România. Noi, însă, am rămas aici, fără ei, fără cuvîntul cald și înțelept al sfințiilor lor.
Eu personal am trăit o adevărată dramă în căutarea duhovnicului. L-am aflat poate prea tîrziu, dar exact atunci cînd aveam cea mai mare nevoie. Abia atunci am înțeles că Dumnezeu este iubire, iar aceasta i-o datorez starețului Mănăstirii Dervent, arhimandritului Andrei Tudor. Acest părinte este mesagerul iubirii. Motto-ul sfinției sale este: Fără iubire nu se poate.
Părintele Andrei emană o dragoste profundă și față de cel mai mare păcătos.
Atunci cînd l-am cunoscut m-a impresionat profund. Mă întrebam în sinea mea oare cîtă dragoste o fi avînd Mîntuitorul , dacă un părinte poate emana atîta căldură și bunătate în sufletele enoriașilor.Voiam să-l cunoască întreaga Basarabie. Mă grăbeam să le zic la toți că mai avem duhovnici buni, cu dragoste și deschidere față de oameni, doar că trebuie să ne ostenim puțin pentru a ajunge la ei.
L-am implorat de nenumărate ori să vină și la noi, în Basarabia, să ne cunoască tinerii noștri frumoși și setoși de dragoste și sfințenie. Mi-a promis că o va face.
Cînd??? Cînd Dumnezeu va rîndui. Simt ca are o anumită reținere, iar această reținere eu o traduc în smerenie, o smerită smerenie, așa cum zicea marele duhovnic Arsenie Papacioc, al cărui ucenic fusese.
Acum, la ceas aniversar vreau să-i mulțumesc din partea obștei lărgite a Mănăstirii Dervent pentru dragostea și grija ce ne-o poartă, iar pe Împăratul Ceresc îl rog să dechidă stavila cerului și să plouă peste duhovnicul meu, arhimandritul Andrei, belșug de har și bogată milă.
Sărut mâna, părinte!
Marina Vîlcu
