Actualitate

Sărut mâna, părinte!

207
 

Acest petic de pămînt, vitregit și rîvnit de-a lungul istoriei de colonii și imperii, abia de și-a mai păstrat nealterate zidurile bisericilor și mănăstirilor.

Ceea ce nu au putut Imperiile să ne doboare a fost credința vie a poporului nostru. Chiar dacă țăranul nostru nu știa prea multă carte, dragostea față de Tatăl Ceresc a rămas vie și profundă în inimile lor. Credea și gîndea românește, chiar dacă buzele vorbeau o altă limbă, străină nouă.

Poporul nostru a trăit o adevărată dramă. Am suferit enorm. Au încercat să ne stîrpească intelectualitatea. Ne-au distrus bisericile, am fost văduviți de duhovnicii români. Au plecat unul cîte unul. Unii în veșnicie, alții s-au întors acasă, în România. Noi, însă, am rămas aici, fără ei, fără cuvîntul cald și înțelept al sfințiilor lor.

         Eu personal am trăit o adevărată dramă în căutarea duhovnicului. L-am aflat poate prea tîrziu, dar exact atunci cînd aveam cea mai mare nevoie. Abia atunci am înțeles că Dumnezeu este iubire, iar aceasta i-o datorez starețului Mănăstirii Dervent, arhimandritului Andrei Tudor. Acest părinte este mesagerul iubirii. Motto-ul sfinției sale este: Fără iubire nu se poate.

         Părintele Andrei emană o dragoste profundă și față de cel mai mare păcătos.

Atunci cînd l-am cunoscut m-a impresionat profund. Mă întrebam în sinea mea oare cîtă dragoste o fi avînd Mîntuitorul , dacă un părinte poate emana atîta căldură și bunătate în sufletele enoriașilor.Voiam să-l cunoască întreaga Basarabie. Mă grăbeam să le zic la toți că mai avem duhovnici buni, cu dragoste și deschidere față de oameni, doar că trebuie să ne ostenim puțin pentru a ajunge la ei.

L-am implorat de nenumărate ori să vină și la noi, în Basarabia, să ne cunoască tinerii noștri frumoși și setoși de dragoste și sfințenie. Mi-a promis că o va face.

Cînd??? Cînd Dumnezeu va rîndui. Simt ca are o anumită reținere, iar această reținere eu o traduc în smerenie, o smerită smerenie, așa cum zicea marele duhovnic Arsenie Papacioc, al cărui ucenic fusese.

         Acum, la ceas aniversar vreau să-i mulțumesc din partea obștei lărgite a Mănăstirii Dervent pentru dragostea și grija ce ne-o poartă, iar pe Împăratul Ceresc îl rog să dechidă stavila cerului și să plouă peste duhovnicul meu, arhimandritul Andrei, belșug de har și bogată milă.

Sărut mâna, părinte!

Marina Vîlcu


Articole Asemănătoare
0

Căutați să fiți pomeniți la Liturghie

Sa căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii. Pentru că se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, părticica aceea cu numele tău. Și se spune așa de preot: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi“. Și se pun toate de pe disc, în Potirul cu Sfântul Sânge. Și vă […]

Articole postate de același autor
8695

Monahul și necredinciosul

La o mânăstire frumoasă din Moldova veneau mereu în vizită pelerini din toată țara. Într-un cerdac la o chilie de lemn stătea un monah bătrân și binecuvânta pe aceștia și dădea cuvânt de folos oricui cerea de la dânsul. Într-o zi se abătu pe la acest monah o familie venită în pelerinaj – soțul, soția […]