La mijlocul anilor ’80, un creştin rus a avut prilejul să se afle într-o biserică ortodoxă din oraşul Taskent. Acolo a văzut un musulman care, cu mare evlavie şi neîncetat, se închina şi aprindea lumânări în fata icoanei Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni.
Tot acolo, lângă icoană, între ei s-a înjghebat o discutie şi musulmanul i-a împărtăşit minunea pe care a săvârşit-o cu el Sfântul Nicolae. Intr-o noapte de iarnă mergea prin stepă spre un sat îndepărtat, când deodată, chiar lângă el, a auzit un urlet de lup. In câteva minute s-a văzut înconjurat de o haită de lupi. In disperare, musulmanul a strigat:„Dumnezeule rusesc şi Nicola, ajutati-mă!” Şi deodată a început să sufle un vânt puternic şi s-a pornit o vijelie. Ea a năvălit asupra lupilor şi, ridicându-i în vârtej, i-a dus în stepă.
Când vântul s-a potolit, musulmanul a văzut lângă el un bătrânel cărunt, care i-a zis: „Caută-mă în biserica rusească!” şi a dispărut. Venind în biserica ortodoxă, acest om, cu mirare şi bucurie, a recunoscut în chipul Sfântului Nicolae pe „bunicutul” care l-a salvat noaptea în stepă.
Noi minuni ale Sfântului Nicolae, Editura Sophia, București, 2004
