Actualitate

Să știi să te smerești cu adevărat!

29

- Cum putem dobândi Duhul Sfânt?

- Dacă vreți să dobândiți Duhul Sfânt, vă spun, și acesta e lucrul cel mai important în viața duhovnicească: să știi să te smerești cu adevărat. Eu i-am spus o smerită smerenie. Cu cât te smerești mai mult, cu atât ești mai mult hărăzit.

Dar atenție! Niciodată omul nu știe că el este smerit. Dacă spui că ești smerit, te-ai mărginit, ai rămas numai la o întelegere rațională a lucrurilor. ...

Nu faptele noastre ne mântuiesc, ci ele ne fac vrednice de harul lui Dumnezeu, care este altceva. Deci din educația pe care și-o face mireanul și călugărul să nu lipsească smerenia. Să nu aibă o părere de sine. Să se vadă că el este sub toată făptura, să lupte cu pacostea aceasta de părere de sine, cu mândria asta nenorocită, care a dat atât de lucru cerului - mândria dracilor. 

Deci cum să nu mă smeresc, când știu că nu mă mântuiesc din cauza că nu primesc harul lui Dumnezeu, pentru că sunt mândru? Vedeți foarte mulți oameni de bună credință s-au pocăit de păcatele făcute, dar nu au scăpat poate de mândrie... 

Dacă suporți cu drag învinuirile, vorbele de rău ale altora este simptomul unui început de viață smerită. Dacă suporți crucea cu drag, nu silit, e simptomul unei autentice smerenii, deci este Duhul Sfânt în tine. 

Parintele Arsenie Papacioc, “O clipa inima mi se facuse cer”, Editura Elena, Constanta, 2012


Articole Asemănătoare
118

„Părinte, cum să cunoaştem că suntem smeriţi?”

M-au întrebat mulţi oameni: „Părinte, cum să cunoaştem că suntem smeriţi?”. Şi am răspuns: „Acest lucru nu se cunoaşte, dar se cunoaşte atunci când eşti mândru. Şi atunci trebuie să iei măsuri”. Smerenia nu are fund şi oricât de smerit ai fi, omul smerit nu se vede a fi smerit. Aceasta este şi repet: Învierea […]

Articole postate de același autor
229

Copilul să fie lăsat să facă tot ce vrea?

Acum se întâlnesc copii care la un an, un an şi jumătate sparg şi strică tot. Bineînţeles, orice copil mic poate să strice sau să spargă ceva, dar de aceştia trebuie literalmente să ascundem tot, căci după ei rămâne ca după tătari, nu poţi să laşi la îndemâna lor niciun lucru cât de cât valoros. […]