Să ne fie viața ca o lumânare aprinsă

364

Trebuie să privim viața noastră ca pe o lumânare, care este făcută din ceară și fitil, și care arde. Ceara este credința noastră, fitilul este nădejdea, credința și nădejdea împreună ard la fel ca ceara și fitilul sub lucrarea focului.

Lumânarea proastă răspândește putoare atunci când arde și când se stinge. La fel este și viața păcătosului înaintea lui Dumnezeu. Drept aceea, privind la lumânarea care arde, mai ales când stăm în sfânta biserică, să ne amintim de începutul, de curgerea și de sfârșitul vieții noastre. Căci precum se topește lumânarea aprinsă înaintea icoanei dumnezeiești, și viața noastră se micșorează cu fiecare clipă ce trece, apropiindu-ne de sfârșit.

Gândul acesta ne va ajuta să ne răspândim mai puțin în biserică, să ne rugăm cu osârdie și să ne străduim ca viața noastră să fie înaintea lui Dumnezeu asemenea unei lumânări din ceară curată, care nu răspândește putoare.

 

(Sfântul Serafim de Sarov, Rânduieli de viață creștină)


Articole postate de același autor
498

Păzeşte-ţi inima ta de tot ceea ce vei vedea în lume

Roada cea mai de căpetenie a acestei rugăciuni (a Inimii) este că sufletul omului menţine atingerea neîntreruptă cu Dumnezeu. Iar din această atingere, inima se aprinde cu dragoste faţă de Dumnezeu. Dobândeşte nepătimire şi eliberarea de lume şi de tot ceea ce lumea oferă. Creşte dorinţa ca omul să moară cât mai curând şi să […]