Un psiholog pediatru a enunțat odată că, dacă nu crezi că un bebeluș este un geniu, atunci încearcă să înveți o limbă. Având în vedere că am lucrat în limba spaniolă mulți ani, știu că acest lucru este adevărat. Unul dintre primele lucruri pe care le înveți sunt poruncile – vino, stai jos, dormi, mănâncă – pentru a menționa doar câteva. Bebelușii încep să învețe limba în aproape același fel. Cred că și câinii învață comenzile la fel.
În I Corinteni 16, Sfântul Pavel ne dă niște porunci simple. Prin ele, am putea învăța limba credinței. Poruncile pe care ni le dă sunt privegheați, stați, îmbărbătați-vă, întăriți-vă și iubiți.
Privegheați
Aceasta pare să fie o poruncă ciudată cu care să începi, dar, de fapt, ea este foarte importantă. Domnul a învățat că sluga casei trebuie să privegheze la întoarcerea stăpânului și să nu adoarmă. El a spus și că, dacă am ști că vine cineva să ne fure în casa noastră, am priveghea ca să-l prindem. Așadar, suntem treji și priveghem sau suntem adormiți? Ce trebuie să priveghem? Trebuie să priveghem și să pazim mintea ca gândurile să nu ne fure rațiunea. Trebuie să priveghem și să păzim simțurile ca patimile să nu ne folosească trupul împotriva noastră. Trebuie să priveghem și să pazim inima ca să nu devină grea și nesimțitoare. Trebuie să priveghem și să pazim sufletul ca diavolul să nu-l fure. Trebuie să fim atenți la lume, ca să știm ce va veni. În sfărșit, trebuie să priveghem la venirea Domnului, ca să nu ne pierdem nădejdea. Da, a priveghea este o poruncă foarte importantă.
Stați în credință
Chiar dacă suntem atenți, știm că se poate întâmpla ceva neașteptat și nu putem scăpa. Este surprinzător că atunci cînd se întâmplă, suntem șocați. Depinzând de ce se întâmplă, ne putem pierde credința. Să vă dau un exemplu. Sfinții Părinți ne învață că ar trebui să avem amintirea morții. Această amintire nu are menirea să ne întristeze, dar ajută să ne eliberăm de frică și de nesăbuință. Moartea nu ar trebui să-i surprindă pe ortodocși. Totuși, am văzut ortodocși care își pierd credința atunci când pierd pe cineva drag. Chiar în momentul morții trebuie să stăm tari în credință. Desigur că plăngem și jelim, dar nu jelim ca cei care nu au credință. Sfântul Pavel știa ce va veni pentru creștinii timpului său, așa că le-a poruncit să stea în credință.
Îmbărbătați-vă
Curajul este tema pe care o găsiți în multe filme vechi și noi. Ceea ce se învață în aceste filme este următorul: curajul nu presupune lipsa fricii. De fapt, curajul este la cote înalte când ceva se face în ciuda prezenței unei frici copleșitoare. Curajul mucenicilor din trecut ne inspiră, dar ne face să ne întrebăm cum au putut face față unei urii, durerii și terorii. Au simțit frică? Eu cred că da, dar asta nu i-a făcut să se dezică de Hristos. Suntem martorii curajului mucenicilor din robia islamică și ne minunăm. Am putea eu și tu să avem așa curaj? Eu cred că am putea, dar nu trebuie să așteptăm mucenicia ca să-l cunoaștem. Avem nevoie de curaj ca să trăim in calitate de creștini unde suntem. Avem nevoie de curaj pentru a ne mărturisi credința într-un mod care este iubitor, dar care nu compromite adevărul. Avem nevoie de curajul de a trăi această mărturisire în așa fel încât alții să vadă că autentică este credința. Dacă lumea devine mai profană, va fi nevoie de curaj să facem asta.
Întăriți-vă
Sfântul Pavel ne poruncește să ne întărim și nu cred că asta presupune să meargă creștinii la cel mai apropiat YMCA (The Young Men’s Christian Association – Asociația Tinerilor Creștini). Bineînțeles, puterea fizică și sănătatea bună sunt niște daruri minunate, dar cred că Sfântul Pavel vorbește despre putere duhovnicească. Dacă ne simțim slăbiți și ne lipsește puterea duhovnicească, de unde o obținem? Răspunsul este același ca cel referitor la trup – trebuie să facem exerciții. Oamenii de știință spun că, dacă nu ne ridicăm de pe canapea și nu facem exerciții, viitorul nostru fizic este cumplit. De asemenea, lenea duhovnicească ne va ucide. Biserica ne-a dat să facem exerciții, nu ca să ne iubească Dumnezeu, ci ca să facem mușchi duhovnicești. Exercițiile noastre sunt postul, rugăciunea, citirea Sfintei Scripturi, mersul la slujbe, săvârșirea de fapte bune etc. Lipsa exercițiilor spirituale înseamnă că nu vom avea putere când va veni vremea luptei.
Iubiți
Ultima poruncă este dragostea, fără de care restul este inutil. Dragostea este cea care mă silește să priveghez. Dragostea este cea care mă face să stau. Dragostea este cea care mă îmbărbătează. Dragostea este cea care mă întărește. Dragostea este cea care ma face să citesc. Dragostea este cea care mă mișcă să mă rog. Dragostea este cea care mă duce la Biserică. Dragostea este cea care mă mișcă să postesc. Dragostea este cea care îmi arată nevoile altora și mă mișcă să îi ajut. Dragostea mă învață limba credinței, întrucât credința lucrează prin dragoste. Dragostea este începutul și sfârșitul a toate.
Traducere: Denisa Borza
Sursa: www.pravmir.com
