Pentru un începător, ce să precumpănească mai mult: rugăciunea lui Iisus sau rugăciunea citită – acatiste, paraclise?
Cred că nu există o rugăciune mai puternică decât rugăciunea lui Iisus. Numele Domnului Iisus a fost dat prin descoperire de Sus și poartă în el harul, energia mântuirii. Chemând neîncetat acest Nume, harul sporește în inimile noastre până când acest har zidește pe deplin, înlăuntrul nostru, biserica lui Dumnezeu, cea nefăcută de mână omenească.
Acesta este scopul tuturor rugăciunilor Bisericii și avem nevoie de amândouă: avem nevoie de rugăciunile din timpul slujbelor, dar avem nevoie, chiar mai mult, de rugăciunea lui Iisus. Așa cum în viaţa laică, înainte ca cineva să devină scriitor trebuie mai întâi să înveţe gramatica și sintaxalimbii în care dorește să scrie, tot așa, și în Biserică, citim slujbele și ne rugăm cu rugăciunile slujbelor ca să învăţăm limbajul Bisericii, limbajul în care Biserica Îi vorbește lui Dumnezeu. Dar atunci când vom fi asimilat limbajul slujbelor vom putea începe să-I vorbim lui Dumnezeu direct din inimă, rămânând în duhul limbajului Bisericii.
Cred că avem nevoie de amândouă, însă, personal, înclin să cred că avem mai multă nevoie de Numele Domnului Iisus. Pentru că dacă acest Nume se va lipi de răsuflarea noastră, el va deschide toate porțile care trebuie deschise până să ajungem la poarta raiului. Întâiul și cel mai mare între apostoli, Petru, după ce a primit limba de foc a Cincizecimii a zis: „Nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi” decât numele lui Iisus Hristos (Fapt. 4, 12). Cuvintele acestea ale Sfântului Petru sunt cu adevărat minunate și noi le urmăm.
Din Arhimandritul Zaharia Zaharou, Merinde pentru monahi, Editura Nicodim Caligraful, Sfânta Mănăstire Putna, p.94
